Pe vremuri…

N-aveam. N-aveam sindicat. N-aveam consultare. N-aveam concursuri. N-aveam deconturi. N-aveam comisie de disciplina. N-aveam sporuri cate-acum. N-aveam prezenta in mass media. N-aveam masini la poarta. N-aveam program negociat. N-aveam ore de recuperat. N-aveam.

Acum avem. Nu mai avem intelegere. Nu mai avem reactie. Nu mai avem respect. Nu mai luptam pentru noi. Nu mai protestam. Nu mai stim cine suntem. Nu mai avem bun simt. Si-am adormit. Si, iar n-o sa mai avem.

Sindicat sunt alții. Avem doar ca avem impresia ca sunt altii sindicatul. Nu noi, membrii. Noi doar sa cerem si sa ne plangem. La actiuni sau implicare mai deloc. Sindicatul sa organizeze ca noi daca n-avem chef nu participam. Sindicatul fara noi sa se bata. Ce e bine sa fie bine pentru toti, la esec sa-i aratam cu degetul.

Nu, nu pe noi. Pe altii, de parca n-am fi noi sindicatul. Noi doar platim amarata aia de cotizatie, pe care-o vrem inapoi sub forma de portocale la sarbatori. Iar, aia pe care i-am ales si-i lipsim de mijloace, ar trebui sa se bata, sa castige anonim si sa-si suporte esecul cu nume si prenume. Asa, ca si cum ar fi al lui.

Consultare, dar să nu ne deranjeze. Sa ne-ntrebe vrem. Sa fim si noi ca oamenii. Ascultati, intrebati. Ne e lene insa sa raspundem. Un proiect pus pe site primeste maxim 3 observatii inainte de aprobare. Dupa, furtuna. Adormitii se trezesc. Adormitii au pretentii. Adica ce? Adica cum? Altii, aia care au tot avut reactie si ne-au protejat, sa faca propuneri si sa se bata pentru dansele.

Noi, stim doar ca vrem. Nu ne intereseaza cum sau ce presupune o negociere. La o adica ne suparam si “ne retragem in masa” sub protectia anonimatului daca treaba se-npute. Suntem viteji, asa anonimi si pitulati. Guresi mai nou, pe vremuri n-aveam unde si cum si cand. Acum e liber la-njurat, si nu presupune efort. Consultarea in schimb ar presupune timp si efort. Ori de asta timp nu-i.

Concursuri cu zarvă că n-avem timp de carte. Sef te faceai, mai ieri, doar cu curcanii. Nici nu visai sa poti sa-ti masori fortele. Acum chiar si agent ai sanse bune. Greu doar cu invatatul. Mai bine plangem si urlam. Mai bine facem la scenarii. Probe eu n-am vazut, iar ANP – asa cu bube si mucigai – si-a facut treaba cand si pe unde-au fost comisii.

Scenaristii mai putin. Nu tu probe, la o adica. Scandal ar vrea, dar nu sa-l faca dansii. Daca se poate sa ramana anonimi c-ar mai da concurs si alt-data. Daca se poate sa nu se stie ca-au picat si eventual sa fie totusi imputerniciti cu note sub 5 daca se poate. Asa, c-oricum sunt capabili si mandri concurenti. Ceilalti, cei care-au muncit, sunt mai discreti si de buna seama n-au pretentii decat de la dansii.

Deconturi. De transport, de chirie, de ochelari de 40 de milioane lentilele, de orice. Cat mai multe si daca se poate jmecherite. Ne supara ANP cand pune reguli peste reguli pentru ca nu stie sa scape de nesimtitii care abuzeaza, dar nici nu facem nimic pana cand nu ne afecteaza pe noi personala. Sa vezi si-atunci surpriza, cand cineva fura iar noua nu ne pasa, banii se termina si nu mai avem.

Si, atunci belea. Adica cum? Adica ce? dreptul meu? Mi-a cazut in cap, e musai deci. Si ce daca nu m-a interesat inainte, acum ma ustura. Si gata galceava si zbaterea. Post factum si acum dar cu sfanta indignare. Sa ne trezim? Noi? Pai ce e treaba noastra ca fura colegul meu de la stat? Statul sunt altii. Ca si sindicatul.

Pe vremuri… parcă ne păsa și parcă nu uitasem că binele se face nu se pretinde. Că dai și poate primești. Că trebuie să fii responsabil, să te implici, să-ți pese. Că nu trăim doar cu bani, că oamenii contează.

PS. Având în vedere reacțiile adormiților – agresivi de la Penitenciarul Spital Târgu Ocna la semnarea parșivă a OMJ care văduvește de sporuri TBC personalul din spitale penitenciar care nu are contact cu deținuții bolnavi subsemnatul renunță la orice acțiune în favoarea acestora.

Am greșit că am încercat înainte, timp de 2 ani în care domniile voastre ați dormit. Ați confundat domnilor și doamnelor încercarea cu obligația sau dreptul. Nu-mi respectați munca, dați-mi voie să nu mă mai interesați. Da, știu. O să vă “retrageți masiv” cum zicea un postac. Drum bun!

PPS.

În opinia dumneavoastră cazurile în care anumiți colegi abuzează în solicitarea unor deconturi (chirie, transport, etc) sunt...

  • multe. (69%, 269 Votes)
  • puține. (27%, 103 Votes)
  • inexistente. (4%, 16 Votes)

Total Voters: 388

Loading ... Loading ...
.

Advertisements

41 Replies to “Pe vremuri…”

  1. Bună seara .Aș dori să-l întreb pe domnul Florin Șchiopu,pe care-l consider o persoană corectă și verticală, ce părere are despre concursul de la Gherla,ce părere are despre cei picați la acel simulacru de interviu, dat fiind faptul că printre cei picați sunt Bălă și Săvescu, ambii foști directori la Tg.Jiu cu care a lucrat și pe care consider că ar putea să-i cunoască mai bine decât comisia .

    1. Încă mai aștept punctul de vedere al domnului Florin Șchiopu .
      A și î ncă ceva,dacă nu mă înșel parcă și domnul Calotă a trecut pe la Tg.Jiu.Sper să publicați comentariul și să primesc punctul de vedere.

  2. Pe vremuri salariul era sigur.Acum cand vine sfarsitul anului si se vor certa pe guvern nu avem buget.Ne vom mai lua salariile ? Intregi? Sau vom constata ca astia noi – care sunt cam tot aia vechi- vor lua cu cealalta mana ce au dat inainte de alegeri pentru ca in toata Europa se anunta un 2013 cam nasol? Vom avea cu ce ne plati darile si altele sau nu? Zvonurile sunt cam alarmiste.

  3. oooo…mister Dumitrascu…drum bun si cale-ndepartata! Mai ales cand toate calculele au fost facute…e bine pentru unii sa se retraga..

  4. Un posibil regulament pentru concursuri, pentru ca rezultatele sunt cel putin ciudate din punct de vedere al probei de interviu:
    Pentru ofiteri de executie sa participe numai agentii, astfel invatand sa conduca oameni, sa-i organizeze, sa-i indrume, sa-i evalueze etc.
    Pentru ofiterii cu functii de conducere pana la dir. adj. sa aiba acces ofiterii de executie si alti ofiteri cu functii de conducere mai mici decat cea scoasa la concurs.
    Pentru dir. adjuncti sa poata participa ofiterii cu functii de conducere.
    Pentru directori sa poata participa ofiterii cu functii de conducere selectia constand intr-un interviu ,, maraton” cu o comisie de specialisti in domeniul managementului, psihologi, reprezentanti de marca din A.N.P., M.J., sindicate care sa aleaga persoana potrivita (bineinteles daca exista intre cei inscrisi) care sa se muleze pe cerintele postului si pe strategia existenta. Nu credeti ca asa ar fi mult mai normal pentru filozofia carierei si s-ar evite cazurile din ce in ce mai numeroase de ,, ardere a etapelor” cu toate rezultatele paguboase care au aparut si provoaca pagube de imagine si chiar financiare pentru sistem.

    1. Am acelasi gind cu “ultimul gind” de cind m-am nascut fpss.In mod normal ,aceasta trebuie sa fie evolutia carierei unui fpss,indiferent cit de genial este acesta sau chiar daca valoarea nu asteapta anii.Acelasi”curs” al evolutiei se intilneste in tot clubul OPSNA sau alte domenii..De ce am pervertit noi sistemul de valori? De ce permitem trucarea discreta a concursurilor ?de ce permitem imputernicirea “fara numar” a unora folosind diverse mecanisme?De ce avem functia de director fara mandat..asa eterna? de ce cnejii se comporta cu pirnaile ca cu propriile cnezate?De ce permitem sa fim negrii acestora?”Voi sinteti urmasii Romei?

      1. Dar ce sa spunem de ofiterii care de 25 de ani nu au invatat nimic din lucruri cum ar fi functiile managementului ori tehnicile motivationale? Care incurca Planificarea cu Prognoza, Planul cu Startegia, Coordonarea cu Organizarea, SWAT cu SWOT s.a ?

        PACAT ca NU SCAPAM de ASTFEL de CONCEPTII. Nu oamenii care vin in fata Comisiei sunt problema ci mecanismul de evaluare care UNEORI nu reuseste sa cearna graul de neghina.

        Si sa stiti ca nu in toate cazurile neghina-i cu dungi pe umar. Sunt si ofiteri care-s vai de steaua lor. Refuza din start orice noutate, fug de calculator mancand pamantul sau raman de multe ori in afara echipei din care fac parte. Iar cand ii intrebi cand au citit ultima carte iti spun gluma cu dama de pica.

  5. Revenind la concursuri, am sesizat dupa concursurile privind ocuparea functiilor de conducere din DEA si DRS din dinalul anunului 2011 – inceputul anului 2012, despre diferenta foarte mare de dificultate dintre subiectele de cocurs facute de comisiile de la Gherla si Craiova (mult mai accesifile) fata de cele de la Iasi si Bucuresti. Ma refer la functii din acelesi domeniu si de acelasi nivel.Propusesem ca solutie echitabila niste subiecte comune intocmite de o singura comisie, poate da la ANP, la alcatuirea carora sa fiti prezent chiar dvs. sau cineva din conducerea federatiei sindicale si tansmise la centrele de concurs in ziua concursului. Acusi se vor desfasura din nou concursurile si iarasi sunt doua centre de concus pentru unele functii similare. Poate macar acum se poate interveni in vre-un fel. Nu doresc sa fie subiectele slabe, dar sa fie egale ca dificultate si corectate cu aceeasi masura. Nu pot sa cred ca oamenii sunt chiar atat de diferiti, in ce priveste nivelul de pregatire, doar in functie de regiunea istiroca unde concureaza!
    Va multumesc.
    Cu stima, Dan.

  6. D-le Dumitrascu, va cunosc de la inceputurile d-vstra in sistem. La inceput erati un rebel, un neinteles. Nu va placeau compromisurile cu toate ca erau si situatii cand incercati sa epatati, sa va incapatinati impotriva dispozitiilor numai pentru ca erau date de sefi care nu va placeau ca oameni. Dupa ce v-ati reintors ati devenit un alt om: mult mai intelept, mai cumpatat, mai priceput. Ati facut multe lucruri bune pentru sistem si oameni continuindu-le mai apoi in calitatea de lider sindical. V-am urmarit critic tot timpul (inclusiv in iesirile in media) si nu prea am avut ce sa va reprosez. Bineinteles ca ai ,,d-vstra” v-au tradat si tot ei o sa va ia la intrebari. Va spune ceva ,, am fost invins de sistem”? In acest caz sistemul sunt oamenii pentru care ati luptat uneori cu arme subtile altadata cu mijloace neortodoxe scopul scuzand si in acest caz mijloacele. Si aici ma refer la apararea unor drepturi gen chirie, t.b.c. la spitale dar si la unitatile din aceeasi curte (unde agentul avea salariul unui ofiter cu functie de conducere iar directorul cat al unui magistrat), transport, etc., cu toate ca stiati bine ca unele sunt trase de par. Pentru aceste ,, drepturi pentru unii” exista pericolul sa nu le mai primeasca nici ,, amaritii” care in realitate le merita. Si nu asta este solutia logica. Cred ca solutia dumneavoastra de a va retrage este una normala. Nu v-am vazut niciodata asa de debusolat si credeti-ma ca stiu ce spun. Ne cunoastem, n-am fost niciodata buni prieteni ba uneori cand altii va bagau limbile in urechi incercati ,, sa ma terminati” dar ati avut intelepciunea sa verificati si relatia a devenit principiala. Nu stiu pe cine o sa lasati pentru ca cei ce va vin din urma pe langa nepriceperea fenomenului nu vad decat avantajele functiei, ei fiind in fruntea celor cu locuinte dar cu resedinte, casatoriti dar despartiti, la birou dar si pe sectia cu t.b.c., primii la cadouri, primii care invata pe ceilalti nu despre logica legii ci despre cum sa mai ceara un drept chiar daca nu-l poate primi. Si atunci, si astfel… nu stiu ce o sa urmeze. Dumnezeu sa va ajute sa luati deciyii bune!

  7. Domnilor lideri de sindicat faceti ceva in legatura cu modul de testare psihologica si organizare a concursurilor fiindca la nivelul ANP s-a constituit asa numita “casta” de profesionisti care decid cine este bun sau rau iar noi fraierii ne inscriem la concursuri, cheltuim bani, timp liber si stres pentru a participa la o mascaradă regizată de ANP.
    Va rog să faceti demersuri in vedere shimbarii modului de organizare a concursurilor, sau, de ce nu, să se renunte la concursuri că, oricum posturile se ocupă de cine vrea imparatia ANP.
    Cea mai mare escrocherie este in domeniul DASDRP. A se vedea rezultatele interviurilor, unde se vede destul de clar că, cei care nu sunt agreati de ANP sunt out Veti vedea ca la unitatile unde nu au ramas in competitie nici un concurent, va urma imputernicirea celor agreati de ANP si carora li s-a spus sa stea linistiti deoparte, ma refer la Aad, Dej, Bistrita, Aiud, Tg.Mures etc, iar la unitatile unde au ramas competitorii sunt de fapt niste pseudoprofesionistii care au girul ANP, de ex Gherla etc.Pe aceiasi linie se merge şi in celelalte domenii.

    1. Ati facut o sesizare in legatura cu problemele la care va referiti? Putem sa avem acea sesizare in copie? Ar fi mai mult decat necesara si foarte utila. Banuiesc ca v-o asumati fara probleme.

      Am facut deja demersuri in legatura cu testarea psihologica, nereguli sunt destule. Din pacate ANP reactioneaza lent. In legatura cu acea casta nu sunt totusi de acord, pare a fi mai curand vorba de lipsa unor competente in materie de selectie decat de rea intentie.

      In niciun caz nu vom face demersuri in sensul renuntarii la concursuri. Ne-am intoarce in trecut. Poate totusi aveti o observatie punctuala referitoare la procedura, sau precizati exact ce probleme ati avut. Ar fi mai constructiv.

      Unde anume este “escrocheria” de de la DASDRP? Nu vad legatura intre pretinsa agreabilitate a candidatului si rezultate. Iar cu imputernicitii e adevart si evident, cei agreati vor fi imputerniciti, doar ca motivul este competitia slaba.

      In concluzie, nu e de ajuns sa cereti la suparare, trebuie sa va mai straduiti sa argumentati. Mai ales ca afirmatiile dumneavoastra se presupune ca ar determina actiune in numele si pentru dumneavoastra, anonim si direct interesat dar neimplicat.

      Va astept deci cu date concrete. Si, nu-i asa ca nici dumneavoastra n-ati citit articolul la care tocmai comentagi si solicitati si pretindeti fara sa fiti sigur ca intelegeti?

      1. Domnule Dumitascu va faceti ca nu pricepeti , fapt pentru care incercati să-mi imputati că nu vin cu date concrete. Tocmai aici este problema, este vorba despre o chestiune generala, de sistem, unde nici chiar observatorii sindicali nu observ, dupa spusele dumneavoastra. Despre competitie va contrazic, nu a fost slaba, multi candidati chiar cunosc bine sistemul si pot fi numiti profesionisti, dar, din pacate nu au avut nici o sansa, sub pretextul pe care, vad că si dumneavoastra il imbratişati ,si anume acela că competitorii ar fi de un nivel scayut.
        Va doresc mult succes in activitate.

        1. Pur si simplu va dau un raspuns. Nu va impui capul. Un om care are ceva de spus spune, nu vine cu generalitati. Care au fost deci problemele? Concret. N-am de unde sa stiu ce-aveti sau nu in minte daca nu spuneti.

          In alta ordine de idei daca nu sunteti in stare sa purtati o discutie despre problema sesizata si reveniti la atacul la persoana va propun sa cereti ajutorul cuiva care intelege ca trebuie sa defineasca problema si sa argumenteze.

          E duminica si-mi pierd timpul discutand despre discutii cu cineva care n-are chef sa dea detalii. E ultimul comentariu pe langa subiect pe care vi-l accept. Nu vreti sa discutati concret, bateti campii in alta parte.

          1. Concret va zic eu pentru ca sunt de acord cu cel ce a postat mai sus! Pt DSDRP au fost un set de 12 intrebari. Aceleasi intrebari au fost in toate zilele de interviu. Evident, aceste intrebari, dupa prima zi de interviu, s-au aflat. Cei care au sustinut interviul in urmatoarele zile, respectiv 6, 7, 8 decembrie, le-au aflat, le-au discutat. Intrebarea logica este, cum e posibil ca unii sa fie admisi iar altii respinsi, avandu-se in vedere faptul raspunsurile se stiau. Sau poate conta forma in care le ziceai?! Este evident ca cei care au sustinut interviul ulterior au fost pregatiti si au raspuns la obiect. Si atunci nu credeti ca este subiectivism in acest interviu? Colegul de mai sus are dreptate: o mascarada care poate fi numita oricum altfel, numai interviu nu.

          2. Multumesc pentru abordarea practica insa sunteti oarecum in eroare. Intrebarile generice pot fi stiute chair si cu o luna inainte iar diferenta intre candidati sa fie notabila. Nu este ca la examenul scris unde raspunsul corect este undeva intr-o carte. Pentru simplul motiv ca profilul candidatilor este diferit.

            E drept ca cei care-si pregatesc intrebarile aflate pe holuri isi inchipuie ca in felul asta dau raspunsul perfect, numai ca realitatea este fundamental diferita. Am organizat si asistat zeci de concursuri, credeti-ma. Chiar stiind intrebarile generice (nu sunt decat rareori absolut identice) candidatii nu reusesc sa intre pe profilul cerut.

            Toate interviurile sunt subiective, interviul este o proba subiectiva. La fel cum interventia intr-o situatie reala este subiectiva. La fel cum viata este subiectiva. In realitate n-avem luxul de a ne pregati un raspuns in scris. D-aia si interviul. Sunt de stui care pe hartie sunt premianti iar in viata nu.

            Ba, ii apuca plansul inainte de interventie. Iar asta nu se vede in scris, eu am vazut caz. Ba considera ca e normal sa faca raportul zilnic in ploaie, ca sa invete subordonatul disciplina. Am vazut exemple si la interviu si in activitate. Ba li se pare normal ca detinutul sa mai manance bataie cu titlul de raspuns la prostii pe care le fac. Deasemenea am vazut exemple.

            N-am prea mult tim sa dezvolt, dar credeti-ma subiectiv asa cum e, interviul este o proba necesara si care face diferenta. Desi, e drept ca nu toate comisiile sunt pregatite sa-l faca iar aici ANP are o mare responsabilitate in contruirea comisiilor de concurs.

  8. Sindicatele exista cu adevarat?De ce nu va faceti simtita prezenta acum la aceste examene??

    1. Tocmai m-ati intrebat la o alta postare ce parere am despre examene si v-am raspuns. Sigur ca exista, avem observatori, n-au raportat probleme. N-au fost sesizari din partea candidatilor.

      Daca sunt probleme, va rog sa le comunicati. Altfel, intamplator sunteti perfect inscris in topic cu interventia dumneavoastra. Din pacate. Notez schimbarea de ton in numai 2 minute.

      PS. A ne face simtita prezenta de dragul de a ne face simtita prezenta nu este un scop in sine. Eventual putem interveni in caz ca sesizam probleme sau ne sunt sesizate probleme. Dumneavoastra existati cu adevarat?

      🙂 Nu-i asa ca nici n-ati citi articolul la care comentati? Ati fi observat ca involuntar dar ca specie sunteti unul dintre personajele la care am facut referire.

  9. Chiar daca va regret plecarea, nu am cum sa nu va dau dreptate. Nu merita sa va irositi in zadar. Ma bucur si-i invidiez pe cei care vor beneficia de capacitalile dumneavostra.

    Toate cele bune !

  10. Sa-mi fie cu iertare, dar daca unuia dintre cei mai optimisti, implicati si bataiosi “i-a ajuns” sa se mai lupte, speranta celor “buni”, care conteaza – cati or mai fi ei in sistem – tinde vertiginos spre zero.

    Eu sunt convins ca oboseala – sa-i spunema asa – nu provine din zbaterile dumneavostra pentru a face ca sistemul acesta sa functioneze si, implicit, din lupta cu inertia si letargia celor din conducere (indiferent de nivel), ci din lehamitea creata de cei pentru care v-ati razboit. Se spune ca binele cu forta nu se face, dar se mai spune si ca romanului pana nu-i bagi in traista… sau ca in zadar ii dai toata saptamana, daca duminica nu-l miluiesti…

    Probabil ca, ba nu, mai mai mult ca sigur, toti cei “tari-n gura” de-a lungul timpului in ceea ce va priveste, vor constata pe propria lor piele ca nu au stiut sa aprecieze ce-au avut de valoare, cand au avut. Ca de fiecare data, tardiv si prosteste.

    “si-o sa va acuze unii ca-mi aduceti laude” Serios ?!? Asta-i una din cele mai mai mari metehne ale noastre. Stim sa criticam, cand trebuie sau aiurea, oricand, oricum si pe oricine, dar cand e vorba de aprecieri, de recunoasteri, de valorizare… “Mai da-l, ba, in ma-sa, ca n-o fi mai breaz ca mine !” Al’ dracu’ de frumosi si destepti ne mai vedem in hidosenia noastra, incat ne sufoca temerea ca o data recunoscute meritele unuia, “meritele” noastre vor fi pe veci acoperite si strivite. Probabil ca, tehnic vorbind, la noi, la romani, puterea de a recunoaste meritele celorlati este direct proportionala cu profesionalismul, expertiza, talentul si, nu in ultimul rand, taria de caracter. Filistinii, cu ale lor caractere meschine, vor reprezenta intotdeauna o frana, indiferent de loc si timp.

    Dumneavoastra va doresc succes in tot ceea ce veti intreprinde in viitor, iar noua… Dumneazeu cu mila !

    1. M-au batut ai mei – ai noștri cum ar fi. Aici nu mai am arme. Am incercat sa ma lupt cu tupeistii mei – ai nostri, am incercat sa ma opun prostilor mei – ai nostri. N-am nicio sansa, e cumva ca o boala autoimuna.

      Din pacate nu sefii, nici angajatorul, oameni politici sau Guvernul. Ai mei, ai nostri. Astia care-si deconteaza in fals ochelari de 4.000 de lei, transport de 69×2 km, chirie pe case de-imprumut etc. Nu prea mai am motive, nu prea mai cred ca merita.

      Are vreunul dintre aceștia, ai mei, idee câți și-au pierdut libertatea pentru furturi mult mai mici decât contravaloarea a să zicem 2 ani ori 12 luni ori 10 milionane pe luna? Are vreunul dintre aceștia idee câtă muncă a fost ca aceste drepturi să existe pentru cei care le merită? Nu prea.

      Si, n-am cum. Pot mai mult. Am nevoie de altceva. In 4 ani am luptat ca… sa-mi pierd credinta. Deja am un alt job, lucrez suplimentar pentru FSANP si gratis. Asa cum am facut-o cand eram in bejenie la MAI. Imi voi duce la capat mandatul si atat.

  11. Multă dreptate aveți, dle Dumitrașcu! Lucrez de mult timp în sistem și am prins și vremuri mai grele, de aceea apreciez foarte mult lucrurile bune care au fost făcute în ultimii ani. Am ascultat câțiva deținuți care au fost în detenție înainte de ’89 sau prin anii ’90 și care, reveniți în penitenciar în ultimii ani, erau consternați de lipsa de bun simț și de apreciere a “noii generații” de deținuți veșnic nemulțumiți, care mint, se victimizează, exagerează sau au pretenții absurde în ceea ce privește drepturile lor. Aceștia din urmă consideră că societatea e de vină pentru că îi ține închiși, prin urmare, societatea să plătească! Și tot mai mult…cât mai mult…

    Eu văd o mare asemănare între acești deținuți și unii nemulțumiți de aici, supărați pe sistem, pe director, pe sindicate, pe toată lumea care înțelege altfel decât ei, anume că “se pune” și furtul de la stat. Parcă îi obligă cineva să lucreze în sistem și, pe cale de consecință, să facă bine să le dea cât mai mult! Că altfel, cu grosolănia și tupeul lor caracteristic își justifică lenea și incompetența cu “demotivare” sau se lamentează aici pe blog că e haos în țara asta! Nu sunt mulți, dar sunt gălăgioși. Unul corect și cu bun simț, muncește toată ziua în pușcărie, de seara abia mai mișcă, iar la sfârșitul lunii îi intră mai puțini bani pe card decât celui care, pe lângă salariu, are și “drepturi”. Și nu pentru că i se cuvin, ci pentru că “s-a orientat”. Câte unul, mai generos, chiar îți șoptește: “Tu de ce ești prost și nu faci așa?” Cum să îl faci pe ăla să priceapă că hoția și minciuna nu sunt semne de inteligență? Că și ție ți-e greu pe criza asta, dar ai început să mai stingi luminile prin casă, să închizi căldura în timpul zilei, la supermarket te duci cu lista și cumperi doar ce este strict necesar, iar înainte de salariu te dai cu transportul în comun pentru că nu mai ai bani de benzină?

    Da, tu nu ai sporul de șmecheri care mint cu tupeu că vin la serviciu din cătunuri îndepărtate, deși sunt proprietari de apartamente și locuiesc la câteva stații de tramvai distanță de penitenciar. Și nu te “orientezi”, nu pentru că ești mai prost, ci pentru că “vrei o țară ca afară” și până o fac guvernanții așa, tu te comporți ca și cum ar fi.

    1. sint curios de la ce penitenciar esti,pentru ca tot ce ai spus se potriveste ca o manusa cu situatia de la Galati

  12. Este o radiografie corecta a prezentului si a ceea ce a devenit membrul de sindicat. O parte din vina o are legiuitorul care ne-a pus frane, insa cea mai mare parte din vina o avem noi toti care nu luptam si ne complacem in barfe pe la colturi criticand fara sa oferim sprijin sau solutii.
    Corect articolul domnule Dumitrascu,

    Oricum trebuie sa mergem inainte pentru ca daca ne vom opri acum, monstrii cu mentalitati comuniste se vor trezi si atunci vom regreta chiar si vremurile de acum.

    Cu stima,
    Nicolae Grosu

    1. Sigur, mergem inainte. Trebuie insa sa fim corecti si sa ne uitam si in propria ograda. Altfel ne trezim iarasi si iarasi la lupta fara sprijin si, mai mult, cu piedici. Stiti prea bine cam cati colegi fac un efort pentru a sprijini in cele 2 – 3 ocazii pe an cand li se solicita asta.

      1. Din pacate prea putini, mult prea putini.
        Nu ma descurajati domnule Dumitrascu, vad acum la tv cum il aclama lumea pe Basescu care merge la vot. Deja imi fierbe sangele in vine, haideti la vot sa scapam de raul asta care ne mananca zilele.

        P.S.
        Nu uitati cum o mana de oameni impreuna cu dumneavoastra au facut mai mult decat chiar toate confederatiile sindicale la un loc, pe la poarta PDL.

        Cu stima,
        Nicolae Grosu.

        1. 🙂 Nu va descurajez, trebuie insa sa fim realisti, sa mai facem curatenie si la noi. Sigur, mergem la vot. Sunteti sigur insa ca toti cei care au pierdut 25% din salariu o vor face?

  13. Este una din putinele situatii in care imi este greu sa scriu o opinie. In calitatea dvs. ati digerat multa nesimtire venita de la fiinte pe care cu greu ii poti numi oameni.
    Va rog sa imi spuneti domnule Dumitrascu, care va este secretul, cum gasiti puterea de a merge mai departe ?

    1. Secretul este, si-o sa va acuze unii ca-mi aduceti laude, ca mi-am spus de fiecare data ca de fapt cei buni conteaza. Pentru dansii ma bat, pentru dansii ne luptam.

      Acum ma tem ca nu mai pot. Mai departele meu inceteaza in aprilie 2013 la viitoarele alegeri cand n-o sa mai candidez si n-o sa mai vreau sa am de-aface cu sistemul penitenciar.

      Lumea penitenciara va merge desigur inainte. Fara mine insa. Mie imi ajunge.

      1. Sa stea linistiti procurorii acuzatori…ultima data cand am citit Codul Moral, sa lauzi pe cineva nu era o delincventa.. Mult timp v-am perceput ca pe un supraom si imi puneam deseori intrebarea: cum reuseste toate astea aproape singur? de unde isi ia puterea zilnica? cum izbuteste sa inteleaga atatea lucruri?

        Recunosc ca nu m-am implicat activ in disputele la ati luat parte, insa acolo unde am fost mi-am facut treaba. Si fata de oameni si fata de sistem. Cu toate astea eu unul am renuntat cu mult inaintea dvs.

    2. Nu vreau sa supar pe nimeni darprea ii aduci elogii dlui D,poate le merita poate nu,dar am impresia ca dl D este cel mai bun iar eu ca un cotizant mai prostanac,mai slab pregatit dar carcotas nu-l merit in conditiile in care a fost platit din umila mea prostie.

Comments are closed.