ARC: Increderea in justitie si investitia in puscarii

Penitenciar CraiovaUn mesaj pentru parlamentarii cu procese: „S-a furat atâta în țara asta, iar în sistemul penitenciar nu s-a investit nimic. Este inadmisibil ca în secolul ăsta să trăim în mizeria asta!”

Într-una dintre celulele mici, cu paturi suprapuse și latrine incluse, stăteau două doamne de vârste mijlocii. Aveau figuri de gospodine care se uită la telenovele. Chiar asta făceau – televizorul era pe ProTV, Tânăr și neliniștit – doar că geamul lor nu avea perdele și mușcate, ci gratii. Erau deținute în arestul din Craiova.

Una fusese arestată în Italia, pentru furt din magazine, și condamnată la arest la domiciliu acolo. N-a răbdat-o inima să stea departe, când a aflat că bărbatul ei avea pe alta aici în țară, așa că a fugit din Italia. Să-i arate nenorocitului ce a pierdut… De fapt a mers încet, a trecut granița legal, doar că autoritățile italiene o tratează acum ca pe o evadată, așa că face în România, unde a fost prinsă, pușcărie reală, ceea ce în Italia era o bagatelă. Nu se plânge de condițiile de detenție pentru că mai are câteva luni de ispășit.

Colega ei de celulă, fostă contabilă arestată pentru delapidări, se plânge că nu e bună salteaua, că budele sunt infecte, că nu are medicamente și că în general „S-a furat atâta în țara asta, iar în sistemul penitenciar nu s-a investit nimic. Este inadmisibil, doamnă, ca în secolul ăsta să trăim în mizeria asta!”, ne arată doamna contabilă celula în care e silită să aștepte procesul.

În decembrie anul trecut am fost în vizită la Penitenciarul Craiova și la arestul din localitate, în cadrul unui program de monitorizare a condițiilor din pușcării, derulat de un ONG. Nu era prima pușcărie vizitată, așa că nu m-au dat pe spate condițiile. Doamnele cu pricina n-o duceau chiar rău, comparativ cu colegii bărbați, înghesuiți câte 15-20-40 într-o celulă, fără WC-uri, nevoiți să bată în ușă ori de câte ori aveau nevoie la toaletă. Dar e o realitate ce a spus cu năduf contabila: condițiile din pușcăriile României au rămas în urma vremurilor, și asta e o situație pe care politicienii noștri ar trebui s-o ia în calcul serios, mai ales că după 20 de ani de muncă în slujba țărișoarei, unii au început să mai ajungă și prin locurile astea aglomerate. E bine să te preocupi și de condițiile de cazare în București, dar e bine să-ți pregătești și niște camere albe pentru zile negre.

***

Avem acum trei foști parlamentari încarcerați, și numai unul e suficient de celebru încât să scrie pe blog din pușcărie. Dar nu se plânge de condiții. Restul se supun regulilor închisorii în care au nimerit. Și nu e ca la hotelul de cinci stele pe care-l cer în București. În majoritatea penitenciarelor din țară cea mai mare problemă e supraaglomerarea. Când intri într-o cameră ai senzația asta din poză, că sunt ca maimuțele, cocoțate în copaci. Camere sunt neaerisite, fără lumină suficientă, uneori cu doi deținuți în același pat, cu saltele uzate – ca să folosim un eufemism. Și prezervativele sunt ținute (dacă există) la cabinetul medical, de unde trebuie să le ceri, dacă ai tupeu, ceea ce înseamnă că dintr-un viol e posibil să nu scapi doar cu o gaură mai mare, decât aia existentă, ci că te poți pricopsi și cu vreo boală care-ți poate schimba pedeapsa blândă dată de justiție.

Iar prezervative nu se dau peste tot. De exemplu în arestul din Craiova, unul dintre gardieni a făcut ochii mari când l-am întrebat de ce nu există prezervative la îndemână, pe holul unde deținuții au acces la telefon sau la cutia poștală.

– Păi cum, doamnă, să le dăm prezervative? Vreți să le dăm idei?, a întrebat șocat bărbatul, între două vârste.

– Raporturile sexuale între deținuți sunt o realitate. E mai bine să le dați prezervative ca să preveniți îmbolnăvirile, decât să cheltuiți bani pe tratamente, i-a explicat colega cu care eram în vizită.

– Păi dacă le punem aici la îndemână le iau și se joacă cu ele, le umflă, le umplu cu apă, își bat joc, zice cu voce joasă – cum se cade să vorbești despre o treabă rușinoasă – și șeful arestului, un tip mai tânăr, romantic, admirator înfocat al regelui Elvis. În birou la el, pe timpul interviului, s-a revărsat „Are you lonesome tonight” din boxele de la computer. „Regele nu poate fi oprit, sper că nu vă deranjează”, ne-a anunțat el în treacăt.

După ce am încheiat vizita în arest, gardianul mai bătrân, căruia probabil nu-i dădea pace treaba cu prezervativele, o trage pe colega mea de-o parte și o mai întreabă o dată: „Și cum, ziceți să le punem prezervativele așa, la liber? Așa e prin alte părți?”.

***

Azi l-am văzut la știri pe omul de afaceri Puiu Popoviciu, ieșind de la proces, și declarând, senin, că are încredere în justiție, prin urmare nu face nicio declarație.

Tot azi, senatorul Dan Voiculescu a decis să-și dea demisia din Parlament, din respect pentru cei 70% dintre alegătorii din colegiul său care îl votaseră în defavoarea unuia care nu avea probleme cu justiția. Voiculescu vrea să fie judecat ca un om de rând, deși avea același proces și când a candidat și nu l-am auzit în campanie strigând la alegători, precum Spirache din Titanic Vals, nu mă votați că nu sunt demn de așa onoare! Dar cu siguranță că și gestul domnului Voiculescu nu se traduce altfel decât prin încrederea în justiție.

Ba, și Gigi Becali a apelat azi la înțelepciunea judecătoarei căreia i-a prezentat diploma lui de „locul întâi pe țară la creștinism” (oare cine o fi al doilea?) și a spus, spășit: “Dacă eu sunt un simbol, atunci înseamnă că procurorul acuză tot poporul care m-a votat. Eu mă simt terorizat de statul român, de procuror. Nu vreau altceva decât să faceţi dreptate şi să aflaţi adevărul”. Așadar, și domnul Becali are încredere în justiție, chiar așa terorizat cum e.

Încrederea în justiție merge mână în mână cu subfinanțarea pușcăriilor, pentru că, nu-i așa, numai cine merită ajunge acolo. Chiar dacă faptele arată contrariul. Regretabile persecuții politice au făcut ca și unii politicieni sau oameni de afaceri cu notorietate să ajungă, fatalmente, la pușcărie.

Așa că, oricât de „too big to jail” te-ai crede, s-ar putea să ajungi vreodată să regreți că n-ai depus măcar un amendament la buget, pentru construirea unui penitenciar de protocol. Sau să fii primul creștin al țării și să nu donezi o valiză cu bani și pentru o pușcărie în țară, pentru că nu se știe niciodată, până la dreptatea divină te poate mânca asta dintr-o țară europeană de mâna a doua…

Sigur că e greu să motivezi un astfel de amendament în Parlament, cu clasica sintagmă „la cererea alegătorilor din colegiul meu”, pentru că în pușcării sunt prea puțini cei care mai au drept de vot, iar cei care-l mai au adesea nu ajung să voteze, din cauza unor deficiențe legislativ-birocratice. Deci, categoric investițiile în pușcării nu vor fi niciodată aducătoare de voturi. Așa că poate o altă soluție ar fi taxarea marilor averi cu un impozit direcționat automat spre pușcării. Un fel de 2%, pentru orice eventualitate, pe „cât s-a furat în țara asta”, cum bine spunea contabila aia, că o ști ea ceva..

Că e ușor să zici la TV că vrei să fii judecat ca orice om de rând, dar parcă nu-ți convine să stai nici în libertate într-o garsonieră în Dristor, darmite în pușcărie într-o celulă fără prezervative. Cu toți oamenii de rând. Păi nu? (sursa: link)

Advertisements

24 Replies to “ARC: Increderea in justitie si investitia in puscarii”

  1. prezervativele nu au niciun rost de moment ce penitenciarele sunt pline de aparate de tatuat.bani cheltuiti fara rost.

    1. Foarte adevarat domnule Ion. Bolile cu transmitere sexuala ar fi ultima problema de rezolvat in sistemul penitenciar. Ar fi cazul sa-i inchidem intr-un balon steril care sa-i fereasca de microbi si acarieni.

  2. trist si adevarat….daca domnul Becali tot are bani si e cu dreptatea si justitia,sa faca dansul un penitenciar de patru-cinci stele ,pentru cei din guvern,sa aibe asigurat si la,,hibernare,, conditii decente si umane poate mai ceva ca acasa….sigur or sa aiba pretentii !

  3. ce se intimpla cu directiile care devin servicii, iar cei din teritoriu sunt sefi de birou pentru ca ocupa functia in urma unui concurs?

  4. Foarte tare. Şi bine scris. Extrem de trist şi furios de adevărat. Că de asta ziceam şi eu, odată, că ar fi păcat să nu ne mai scrii, domnule Dumitraşcu. Vinul devine mai bun odată cu învechirea lui, în condiţii de umiditate şi temperatură controlate. Lemnul se usucă vara, bradul înverzeşte iarna, melcul se simte bine, oricum. Domnule Dumitrascu, sper că nu acesta este ultimul punct. Adică, ultimul punct pus la un ultim articol pe blogul fsanp. Dacă ar fi după mine, nu v-aş lăsa să plecaţi până când nu va pleca şi ultimul dinozaur din ANP. După care, v-aş mulţumi respectuos în faţa noului contingent îmbrăcat din cap până în picioare, conform regulamentului. Sănătate şi mai scrieţi pe aici, domnule Dumitraşcu, ca să citească şi unul ca mine, mai scrofulos şi plin de speranţe deşarte asupra noii vieţi de penitenciar.

  5. Poate ma aflu “in afara” subiectului,poate nu…. Doriti sa postati oare candva si fotografii cu conditiile noastre, ale amaratilor care-si pun viata in mainile acestui sistem? Poate doreste cineva sa vada foisoarele mancate de rugina si lipsite de caldura, birourile cu peretii scorojiti de infiltratii, conditiile celor ce stau pe sectii… Vorbesc evident,retoric…noi nu suntem sustinuti de organizatii europene deci…nu contam!!!
    Vorbim de conditiile de detentie dar noi, noi cand o sa “existam” pentru sistemul asta?
    Priveam zilele astea materialul curtii de conturi si evident, comentariile tuturor…Poate nu ar trebui sa focalizam dintr-un material de aproape 200 de pagini doar pe “desfiintarea popotelor” si poate ar trebui sa vedem si sa constientizam ca noi suntem “ingropati” zi de zi, de smecheri care fac alt fel de matrapazlacuri,nu patesc nimic, dar banii alocati noua la buget…zboara in diverse moduri “inteligente”. Poate trebuie sa vina odata si odata si vremea ca cei care gestioneaza fondurile sistemului,sa fie trasi la raspundere pentru ca datorita banilor “disparuti”, pierduti, noi impreuna cu cei pe care-i gestionam,traim impreuna in conditii mizere. Cand o sa vina vremea cand cei ce gresesc,platesc indiferent de functia ocupata? Sa recuperam acesti bani si poate sistemul o sa vada ceva schimbari.Dar…cine s-o faca?

  6. Ca tot e vorba de bani. La toate centrele de concurs ce au terminat azi proba practica, examenul scris se tine vineri. Doar la Codlea se sta pana luni, pe banii statului. Cate zile le trebuie sa se pregateasca? Sau au interese personale?

  7. Vad ca va deranjeaza foarte tare dialogul si sunteti frustrat. Erotetica (nu erotica, nu va ganditi la prostii) nu este un test, este un joc social in care cei care dialogheaza intervin prin metode creative de stimulare a procesului gandirii. Daca va deranjeaza atat de tare, ma retrag. Succes in continuare in activitatea sindicala.

    1. NU ma deranjeaza. Prea repede ati pus eticheta. Frustrat? Nu simt ca duc lipsa de nimic. Dialogul asta e off topic. Daca vrei sa dialogam ma gasiti pe facebook. Acolo discutam despre ce vreti dvs.

    2. @Lulu, nu ne parasi te rog, observ de mult timp comentariile tale si le consider condescendente si realiste.Avem nevoie de genul acesta de colegi, care sa ne corecteze atunci cand suntem in eroare.

        1. Domnul raileanu foloseste uneori cuvinte al caror sens nu-l intelege pe deplin,dar care….dau bine “pe sticla’ (crede el)!!!

        2. eu zic ca si ultimul comentariu nu a produs prejudicii de imagine vreunui coleg, dar daca ai o frustrare nu este vina altora..

    3. În instituţia militară, unde ordinea şi disciplina sunt pe primul plan, s-a dezvoltat o modalitate specifică de a pune întrebări. Aici, unde comunicarea se realizează în fraze scurte şi concise, întrebările nu pot face notă discordantă. Din această cauză în armată singura întrebare care se poate pune este “cum?”. Aceasta numai atunci când ordinul nu a fost înţeles.
      In concluzie,domnule Lulu,metoda d-voastra erotetica este foarte putin cunoscutasi utilizata,multi dintre noi folosind intrebarile catehetice si maieutice care ajuta subiectul sa inteleaga si sa rezolve problema.
      Apreciem totusi dorinta d-voastra de a dobindi un plus de rafinament si delicatete in purtarea discutiilor.

    1. Stiu ca pare off topic, desi nu e 🙂 A investi in Probatiune ce inseamna, domnule Dorobantu? In acceptiunea dumneavoastra si, sunt curios, ce credeti ca inseamna in acceptiunea ofiterilor de probatiune. Multumesc anticipat pentru raspuns.

      1. Amgajarea unui numar suficient de consilieri de probatiune. Crearea de resurse pentru a-si duce la bun sfarsit activitatea acesti consilieri. Nu sa ramana la o simlpa formalitate. Initierea de programe noi, menite sa sprijine persoanele care au savarsit infractiuni.

        1. Corect spus, “persoanele care au savarsit infractiuni“. Unde, cand si in ce institutie ar trebui sa inceapa activitatea acestor consilieri?

  8. Cred ca ar trebui investit in puscarii , in centrele de plasament si poate in sosele sa ajungem la ele.In rest e..bine.

Comments are closed.