Catavencu: Am fost o zi la pușcărie

PenitenciarAm intrat nevinovat la Penitenciarul Rahova, cam ca toți deținuții de-acolo, dacă e să-i întrebi pe ei. Și, după o zi la bulău, mi-am dat seama că, dacă tot ai ajuns înăuntru și ai de zăbovit, e mai bine să fii pușcăriaș decât gardian.

Dacă n-ai violat o babă și nu te aduce poliția de mână, e greu de intrat în Penitenciarul Rahova. Aproape la fel de greu ca ieșitul. Aprobări de la direcțiune, verificări de documente, filtre de securitate, scannere și, la fiecare pas, uși zăbrelite cu tot atâtea chei și cartele magnetice. Apoi, odată intrat, pricepi de ce-i zice pușcăriei „la răcoare” – e al naibii de frig.

Partea nasoală e că înăuntru e foarte frig când e frig afară și exagerat de cald când e cald afară. Am nimerit la Secția VI. Adică un culoar lung de vreo 250 de metri, în formă de U, 36 de celule și peste 300 de deținuți, de care se ocupă un șef de secție și doi gardieni (a se citi agenți de penitenciar).

Deținuții ăștia nu sunt tipul tocilarului costeliv și ochelarist care se masturbează privind la femelele pigmeilor de pe National Geographic TV. Nu, ei sunt niște băieți care, în libertate, se ocupă cu înjunghiatul, altoitul cu ciomagul, tâlhăritul, traficul de droguri, sexul fără consimțământul partenerului, răpitul de persoane și/sau cămătăria (printre ei au fost și doi frați posesori de lei), iar în închisoare se îndeletnicesc cu trasul de fiare până ajung șifoniere umblătoare.

De partea cealaltă, la gardieni, nu l-am văzut nicăieri pe Chuck Norris, dar probabil că ar fi respins la interviul de angajare, pe motiv că e supracalificat. Așa că rămân doi agenți (apropo, în Norvegia, de exemplu, există penitenciare unde raportul gardieni-deținuți este unu la unu) să aibă grijă de 300 de huidume, care tot timpul vor câte ceva, vor să dea telefon, vor la doctor, vor la aer, vor țigări, vor la psiholog.

Da, au și psiholog, iar ședințele sunt moca, deși afară psihoterapia te-ndoaie la buzunar. Dar ei au drepturi și solicitări în acest sens, în vreme ce agenții au obligația de a răspunde la toate. Tura unui gardian e de 12 ore, timp în care se perindă de la o celulă la alta, dintr-un capăt al culoarului în celălalt. Întruna. Culoarul are 250 de metri.

A se calcula câți kilometri parcurge domnul agent de penitenciar zilnic, mânuind infractori cu grad ridicat de risc. Lor le-a ieșit cam 30 de kilometri. Camera de sex există! Bun. Acum luăm o pauză și trecem în revistă – la propriu, că suntem o revistă – cam ce v-ar interesa să știți despre viața la pușcărie, așa cum le-am aflat și noi din interior.

Deci: evident că sunt poponari la bulău. Unii au relații serioase și trăiesc ca soț și soție, alții vor să vadă dacă iubirea tâlharului seamănă cu amorul hoțului, așa că se mută de la unul la altul, iar alții se vând pe diverse produse precum prostituatele. De pildă, pe adidași. Nicăieri n-o să găsiți o colecție de adidași mai scumpi și mai de firmă ca la Rahova. Cică pentru ei e o chestie de prestigiu, de statut.

Revenind la poponari, ca să fie clar, întreținerea de relații sexuale cu persoane de același penitenciar reprezintă excepția, și nu regula. Altceva. Evadări? Niciuna până în prezent, nu din Penitenciarul Rahova. Telefoane mobile în celulă? Da, d-astea sunt și ajung la deținuți strecurate, ingenios, în pachetele primite de la rude, ascunse într-o pâine, într-o conservă ceva.

Apoi, pușcăria e în câmp, telefoanele pot fi aruncate de-afară în curtea penitenciarului peste gard. Dar nu oricum, că pe-acolo trec gardieni care ar vedea aparatul și l-ar confisca. O variantă ar fi ca telefonul să fie băgat într-o cioară moartă și aruncat peste gard. E caz real, s-a întâmplat la Rahova. Băutură fabricată în celulă? Au fost cazuri pe vremuri, azi sunt foarte puține și numai printre deținuții bătrâni. Băutura se face dintr-un amestec de marmeladă și miez de pâine lăsat să fermenteze. Camera de sex? O, da, asta m-a interesat în mod deosebit.

Deținutul are voie să facă sex cu nevasta în pușcărie și primește o cameră destinată exclusiv acestei activități recreative. El are acces la această încăpere 48 de ore legate, imediat după oficierea căsătoriei în penitenciar, apoi două ore pe lună în primul an. Ulterior, socoteala se zbârcește: doar două ore pe trimestru!

Noroc că e televizor în celulă și că prinde National Geographic. Telefon? De două ori pe zi, câte 10 minute. Haleala? N-am văzut atâta carne în mâncare și porții atât de babane în viața mea. Inteligenții care gospodăresc spitalele, orfelinatele și casele de bătrâni ar trebui să facă o vizită la pușcărie să vadă cum arată farfuriile deținuților. Vizita poate fi scurtă sau îndelungată. Săriți de pe fix? Oho, cu duiumul, dar trendy sunt ăia de-și înfig cuie-n cap.

Cuiele se găsesc în ramele tablourilor de pe culoar, iar în chip de ciocan se folosește castronul de murături. Ăia de vor cu orice chip să fie originali își injectează urină în vene sau își smulg rotula. În timp ce discutam cu un gardian despre chestiile astea, aud că taman atunci un astfel de exemplar și-a înjunghiat obrazul cu o lingură. Meserie, mă halești! Și acum să ne întoarcem la gardieni și să ne întrebăm cine-i obligă să facă meseria asta.

Înainte, măcar se puteau pensiona anticipat, pe la 45 de ani, pe motiv de uzură psihică. Acum… canci, la 68 de ani ca toată lumea. Salariul, cu tot cu sporuri și norma de hrană, ajunge pe la 2.000 de lei. Nu-i rău, dar nici prea bine.

Ar mai fi siguranța locului de muncă, deloc de neglijat într-o perioadă în care-ți poți pierde jobul în drum spre serviciu. Dar nici să stai 12 ore printre 300 de gealați care-ți pot face creierii piftie în orice moment nu-i de neglijat. Gardienii n-au arme, ar fi prea periculos să le poarte în preajma deținuților, și nici nu sunt cine știe ce bătăuși, spre deosebire de multe dintre obiectele muncii lor. Important e, zic ei, să nu te lași intimidat, să nu cedezi șantajelor și să încerci să-i domini psihic.

Dar frica rămâne constantă, la fel ca și amenințările pe care le primesc. „Când plec de la serviciu spre casă o iau pe rute diferite, pentru că mi-e teamă să nu fiu urmărit de complicele vreunui deținut pe care l-am supărat”, spune un agent. „Au fost și tragedii. La Tulcea, de exemplu, unui gardian i-a fost ucisă familia, din răzbunare”, spune și directorul Penitenciarului Rahova, Denis-Alexandru Darie. Oricum, pușcăriașii sunt mai mereu nemulțumiți. „Gardienii vă minte! Încearcă să vă păcălească, să vă arate doar lucrurile bune. Aici se face abuzuri, se face șantajuri”, răcnește un colos de om îmbrăcat în uniformă de interlop, adică în trening cu burtă, cu care nu m-aș bate nici dacă și-ar injecta două doze de tranchilizant pentru cai și ar înghiți un tub de Diazepam, împreună cu o votcă la doi litri.

Aud că e un membru important al unei puternice rețele de trafic de droguri. Tocmai căra o sacoșă burdușită de cumpărăturile făcute la magazinul închisorii. Dar era supărat, i se încălcaseră drepturile. Plus că e multe șantajuri. Oameni care ucid alți oameni Octavian Vasile și Ciprian Deac au omorât oameni. Nu-i treaba noastră să-i judecăm, au făcut-o alții și o fac și singuri, ei cu conștiința lor.

Se vede asta fără să fii specialist în suflet. Cât am stat de vorbă, unul dintre ei își frământa mâinile, răsucea un ghemotoc de lână, își cobora privirea spre genunchi. Își regretă faptele. Și nu în fața unui judecător, la proces, pentru a-i îmblânzi sentința, ci în intimitate, între patru sau șase ochi. Vorbesc de mustrări de conștiință, de schimbarea interioară, de nevoia de a deveni altcineva, de asumarea conștientă și fără revoltă a pedepsei care le-a fost aplicată. De iertare și de Cristos (același Cristos care l-a iertat pe prigonitorul de evrei Saul și l-a transformat în Pavel, propovăduitorul creștinismului). „Între noi și tâlharul din case e o mare diferență.

Tâlharul, când îți fură sau îți distruge casa, dacă regretă ți-o poate da înapoi. Chiar mai frumoasă și mai bună decât ți-a luat-o. Noi însă nu mai putem înapoia viețile pe care le-am luat. Iar asta n-o să mi-o iert și n-o s-o pot îndura niciodată”, spune unul dintre ei. Nu că toți ar gândi la fel! Unii pesemne că nu regretă nimic. Însă ei da. „Granița dintre om normal și ticălos e subțire, ca o lamă de cuțit. Un gest care poate părea neînsemnat îți poate «tăia» viața în două felii diferite. Îți pierzi cumpătul, dai cuiva o palmă, acel cineva se izbește cu tâmpla de calorifer și gata, ai ajuns criminal, ai trecut dincolo de gratii.” Octavian și Ciprian sunt artiști.

Scriu articole, fac poezii, concep scenete, își imaginează lumi. Și încearcă să tragă cât mai mulți înspre ei. „Nu e suficient că suntem noi în această trupă de teatru a penitenciarului, trebuie să vină și alții. Trebuie să învețe să comunice. Lipsa de comunicare, la mulți dintre noi, e fatală. Pentru că nu comunicăm ajungem în situații fără ieșire, fără cale de întoarcere”, spune Octavian. Îl contrazici? – Răzvan Prițulescu Dan Mazilu Publicat în revista AC, nr. 12 (18 – 24 martie)

31 thoughts on “Catavencu: Am fost o zi la pușcărie”

  1. Unii dintre noi care nu le-am facut voile am ajuns pe gard ,deoarece au iesit la SIPA si le-au suflat in ureche si de oamenii asculta tot si te arunca de nu te vezi doar pe vorba detinutului. Pe tine nu te intreaba nimic . Cand ajungi la serviciu auzi:vezi ca esti pe perimetru din ordinul ??????cui???

    1. Apropo SIPA (fostii securistii ) aceasta organizatie odioasa si de veche amintire cui este aservita si in slujba cui actioneaza ?
      De ce nu se bazeaza si pe probe evidente ?
      De ce numai pe baza unui zvon sau a unei simple declaratii a unui detinut are atata putere de reactie?
      De ce tremura de la directori in jos toata lumea ?
      Pana la urma domnule Cosmin Dorobantu ce rol si ce atributii are acest serviciu secret? si de ce este atat de secret intr-o societate deschisa si europeana spre care ne indreptam ?
      Va multumesc pentru raspuns! Numai in cazul in care o sa-l primesc !

      1. pai nu este chiar asa secreta, domnule octav. Ia de citeste OMJ 1540/C/2006 si vei vedea acolo ce atributii are, ce rol are si cui se subordoneaza.

  2. Acum cateva zile, un coleg supraveghetor a fost pus de detinuti, sa se descalte la intrarea in camera de detinere?Ce vreti mai mult de atat?Pana cand ii lasam pe acesti derbedei sa se manifeste cu atata nesimtire?Se bazeaza pe drepturi iar noi stam si inghitim in sec.Uneori eviti sa-i mai intalnesti cu privirea, ca nu cumva sa te ameninte sau sa te injure.
    La americani, transportul detinutului se face corespunzator, adica cu catuse, daca atinge vreunul gardianul in secunda 2 scuipa sange,daca vorbeste neintrebat sau se adreseaza necorespunzator, ii pun calus la gura si-l leaga de un scaun cu fata la perete pana se linisteste.
    Numai noi le dam drepturi!Cat de curand o sa se intample vre-un necaz, nu pentru ei ci pentru noi, din pacate.

    1. Rog colegii sa nu se uite la greselile gramaticale necorectate.Tocmai am ajuns acasa dupa 13 ore de munca si … .Daca totusi simte cineva nevoia s-o faca atunci o sa revin cu modificari. :)
      P.S. : astazi tocmai am fost injurat de detinuti pe motiv ca le-am rupt paravanele si le-am tinut morala vis-à-vis de comportament..Nu-i bai dar subconstientul lucreaza si este incarcat cu prea multe. :)
      Concluzie: Nu ai cu cine comunica!Detinutii se afla in lumea lor, protejati de drepturi iar noi, in lumea noastra, cocosati si incarcati psihic de ”drepturile” lor.Ma rog, ca in atatia ani de serviciu, macar cativa detinuti sa fi reusit sa-i schimb (ma refer la comportament) dar…

      1. E un sentiment care se naste si creste in colegi zilnic. Acest sentiment devine destul de frustrant atunci cand sistemul nu te protejeaza. Nu ai cui te adresa caci fiecare sefut, sefulet, sef plange de frica ca un bebelul privat de mamelucul maicutei care i-a dat viata atunci cand i se raporteaza o incalcare a regulamentului de ordine interioara sau a unei legi de catre un detinut. S-a umplut sistemul de oameni iresponsabili si fricosi. Fricosii si iresponsabilii nu iau dezicii corecte, lasand vulnerabil agentul care e prima linie inte acel detinut si lege. Pana cand stimati colegi sa mai toleram aceste comportamente? Pana cand sa toleram lasitatea infamilor? Pana cand sa lasam capul plecat? Nu v-ati saturat de capete plecate? Nu v-ati saturat sa fiti robi?
        P.S. Imi pare rau stimate coleg pentru situatia jenanta in care ati fost pus azi! Sincer imi pare rau!

      2. Pana cand? Pana vei realiza ca traiesti in romanica tara unde mare parte din politie, justitie, administratie , etc sunt in slujba hotilor de toate felurile, pana cand vei realiza ca legile sunt facute de si pentru hoti, pana cand csat daca ar fi deranjat de lumea interlopa ar hotara starpirea acestora – fizic vorbind- cu tot cu familii + vreo doo randuri de locotenenti de-ai lor, pana cand politicul care acum momentan se cearta pe procurori si judecatori favorabili lor si gastii lor vor fura mai putin prin tot felul de cumetri si prieteni, pana cand tupeul si pilele nu vor mai tine loc de competenta in multe domenii.
        Astea sunt parerile unui coleg cu ceva vechime in sistem, pareri pe care am ajuns sa le impartasesc.

        1. Credeti ca se vede vreo luminta la capatul tunelului? Nu, pentru ca tunelul s-a prabusit si firma care ar trebui sa vine e in faliment capusata de nista baeti dejtepti.

      1. Bineinteles ca nu s-a supus!Acel coleg, le-a promis ca o sa-si faca meseria ca si pana acum, adica ca la carte.A fost injurat atat el cat si familia lui si I s-a adus amenintari (nu directe).Mi-au spus mie astazi la curtea de plimbare ce ar vrea ei sa faca.Din acest motiv am foat si injurat ‘(de ”bulangii, bineinteles” la ordinal miselesc al ”baietilor”).Doar ca, mie nu prea au ce sa-mi faca pentru ca am avantajul vechimii si am apucat vremurile cand detinutii imi spuneau ”nasule”. :) .Nu am incalcat niciodata legea, nu ma au la mana, am incercat sa-mi apar demnitatea iar pana acum am reusit (multumita lui Dumnezeu). Mai am un avantaj, pe care detinutii il stiu si anume : ceea ce ofera, aia primesc.Fac rapoarte de incident mai ceva ca matrita de la tipografie.Ii fac sa schimbe regimurile exact cum schimb eu sosetele.Din ”baieti” ii fac sa devina ”baietasi”.
        Concluzie: trebuie sa facem ceva si inca repede, cat inca se mai poate!Trebuia sa fim uniti si sa actionam fara greseli.

          1. Sincer, cred ca nu conteaza unde s-a intamplat deoarece asemenea ”evenimente” se petrec zilnic in Penitenciarele tarii, unde unii dintre colegii nostrii sunt nevoiti sa suporte aceste nereguli.Da, din pacate, mai sunt colegi care fraternizeaza cu detinutii, le plang de mila pentru nu stiu ce…nimicuri.
            Totul se plateste pe lumea asta dar este pacat sa suferim in grup, unii dintre noi chiar nevinovati.Trebuiesc schimbate legi care sa nu avantajeze pe nimeni.Cine a gresit, sa o traga!
            Dle. Dorobantu, sunt zvonuri ca ne-ar da banii de echipament pe 2013 pana de Pasti, stiti ceva?
            Multumesc.

            1. Sunt doar zvonuri. Cineva a lansat aceasta veste, poate prematur. DEA nu isi asuma aceste zvonuri. Se spune ca s-au facut unele promisiuni de la MJ. Acum totul ramane la latitudinea MJ. Inca o data repet, DEA nu isi asuma aceste zvonuri.

          2. Chestii de genul asta se intampla in toate tarile pentru ca astia dealde noi lucram cu scursura societatii.Partea proasta e ca la noi nu te apara nimeni inafara de tine insuti.

        1. Si acum vor aparea neste baeti care vor spune ca ati fost injurati ca nu ati tratat hotii cu respectul cuvenit.Asa sustineau altii pe aici cand apareau colegi care spuneau ca sunt injurati si amenintati ca nu se combina cu “locatarii’.

          1. Numele lor? Vedeti postarile lor de prin topicuri mai vechi.Fie de pe aici fie de pe fsanp daca mai este posibil.

    2. Comunicare A.N.P.-M.J.
      TENTATIVĂ DE SUICID A PERSONALULUI
      Penitenciarul Brăila
      În data de 01.04.2013, în jurul orei 0600, agentul, responsabil G.A.Z. Siliştea, a ingerat voluntar o soluţie toxică, deoarece se temea că va fi tras la răspundere pentru calamitarea prin stropire a unei culturi de răsaduri din incinta fermei. A fost solicitată prezenţa unui echipaj medical de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă, care a ajuns la fermă în jurul orei 0730, iar după acordarea primului ajutor a decis transportarea acestuia la Spitalul Judeţean Brăila, unde a rămas internat la secţia de terapie intensivă.
      A fost informat responsabilul cu protecţia muncii şi în prezent se efectuează cercetări pentru stabilirea circumstanţelor privind producerea evenimentului .Atat si nimic mai mult din partea A.N.P. nici macar un biet control la BRAILA,pentru a se vedea ca adevaratele cauze ale suicidului au fost cu totul altele, : presiune director, amenintari din partea dir. economic.Dar conducerea A.N.P. nici macar nu binevoieste sa citeasca scrisoarea de adio a acestui coleg, de fapt nu ma mira aceasta atitudine, ei nu au avut niciodata sentimente de compasiune!dar nici de aflare a realitatii..

  3. Felicitari Sorine, pentru articol! Asteptam o replica a conducerii Anp, in presa la TV, la tot ceea ce a insemnat in ziua de 30.03.2013 campanie media ( antena 3) impotriva agentului de penitenciare ( care are un salariu foarte mare- 1.500 lei), a nivelului de trai al ppl. Intrebarea care se pune este de ce mai marii acestei tari nu modifica legislatia privind drepturile ppl, nu realizez de ce toate aceste se pun in carca penitenciarelor, cata vreme legile nu sunt facute de penitenciare, salariatii acestui sistem doar punand in aplicare legile .

  4. foarte adevarat ;cu ce am gresit eu cetateanul cinstit ,care doresc sa i-mi castig o paine ,cinstit,[ DAR DESTUL DE AMARA [ ca sa sufar cot la cot cu detinutul care ,a ucis,aviolat, atalharit,intr-un cuvant ,a incalcat legile socetatii romanesti.Ca exemplu la penitenciarul Deva ,agentii ,sufera cot la cot cu detinutii,pentruca din dorinta de a se face economii, sa oprit caldura ,inca din luna februarie ,dar la aceste economii, au participat si agentii care isi desfasoara activitatea in sectorul de detinere,iar in sectorul administrativ functioneaza si acum caldura ,ori isi baga in priza calorifere electrice.pe de alta parte ,multi din sectorul administrativ ,nici nu stiu cum arata la fata un criminal in serie,gen LAICHICI BENIAMIN [CRIMINALUL DEVEI] dar primesc acelasi spor de pericol ,egal cu a acelor care se afla 12 ore intre ei. nu mai punem problema ,ca un asemenea detinut, care a ucis 5 oameni in deva ,nu avea ce cauta intr-un penitenciar ,cu regim semi deschis.si sunt foarte multe care ar putea fi mentionate in acest comentariu,care ar obliga ,regandirea sistemului penitenciar.

    1. bine ca macar s-a inchis popota, si ca e inca prea frig sa stea prea mult la terasa, ca multi din administrativ faceau 3/4 din norma de lucru acolo. Iar agentul din sectorul de detinere…sa lucreze, ca de aceea are salariul egal (sau mai mic – coeficientul bata-l vina) cu agentul destept de la resurse umane, magazii, organizarea muncii, etc. Ce conteaza ca posturile de agent din administrativ sunt cu coeficient de 2,90 iar cele din operativ – din interior – sunt cu coeficienti minimi ? Cu cat esti platit mai putin trebuie sa muncesti mai mult si sa fii pedepsit, sanctionat mai des….cel putin la Deva asa este

  5. Inca asta e o mica parte din actele tragico-comediei!Cite litere nu au curs si pe acest site referitoare la “circul” penitenciar!Ramine cum am stabilit!

  6. Nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma supar cind citesc acest articol.Pe de-o parte se vrea o “schita” satirica a vietii de puscarias si a celei de gardian In realitate este o tragedie,daca avem in vedere retorica urmatoare-“cine-i obliga(pe gardieni) sa faca meseria asta?”Fiecare intelege(sau nu) ce vrea.Mai vorbim!Sau nu!Sint satul!

  7. amarnic de adevarat :”e mai bine să fii pușcăriaș decât gardian.”.Articolul da cortina la o parte de pe acest sistem si ne arata o realitate cruda pe care multi dintre noi evitam sa o recunoastem!

    1. Da ,doar ca,cortina noi o ridicam, noi o lasam jos.Cum ar spune cantecul,suntem niste actori grabiti.Daca ne-am sti si rolul exact,ar fi mult mai bine,pana atunci insa suntem niste simple marionete slugarnice in fata detinutului,si umile in fata sefului(lor).

Comments are closed.