Puncte contra viață

Manager ucigas Titlul nu este ales întâmplător. Așa a fost măsurată viața colegului nostru de la Penitenciarul Brăila, în puncte. Sunteți familiarizați cu incidentul produs la Penitenciarul Braila, penitenciarul condus de nimeni altul decât împuternicitul Dumitru IONESCU, un director atât de inteligent, încât dimineața își trage lenjeria intimă peste pantaloni . După cum știți cu toții din articolul publicat în cotidianul Obiectiv, domnul Lungu Nistor,
angajat al Penitenciarului Brăila de 18 ani, unde a lucrat în sectorul operativ, iar în ultimul an mutat la GAZ Siliştea a avut o tentativă de suicid din cauza unor probleme de sănătate fizică și psihică, precum și din cauza unor probleme financiare. 

Această situație tensionată de la serviciu au făcut ca domnul Lungu să ceară în nerepetate rânduri schimbarea sa într-o alta funcție, până la rezolvarea situației neobișnuite în care se afla. Cererile de schimbare din functie pe motive de sănătate au fost depuse la Secretariatul unității în data de 24.01.2013 si 11.03.2013.

Acești factori fizici, sociali și psihologici au dus la apariția unui comportament dezadaptativ a colegului nostru, ale cărui manifestări au atins punctul culminant prin tentativa de suicid. Încercarea de a se sinucide a fost pusă la cale din disperare, colegul nostru lăsând și o scrisoare de rămas bun, în care explică cât de complice i-a fost directorul Nea Mitică prin pasivitatea de care a dat dovadă față de comportamentul afișat de domnul Lungu Nistor.

Da, nea Mitică Ionescu, a fost atât de indiferent la situație încât nici nu poate să aiba mustrări de conștiință. Singurele sentimente pe care le poate avea în prezent este teama că poate să-și piardă funcția de manager, pentru că faptele demonstrează că nu o merită. Afirmăm că nu merită o asemenea funcție pentru ca nu a stiut să gestioneze situația și nici nu va ști vreodată țeasta lui fără de gândire să gestioneze alte incidente din mediul penitenciar.

În concret, în urma solicitării domnului Lungu Nistor de a fi mutat pe o alta funcție din cauza problemelor medicale și financiare prin care trece, nea Mitică a refuzat din orgoliu mutarea temporară a acestuia pe o altă funcție invocând prevederile ORDINULUI nr. 2398/C din 10 iulie 2012 privind schimbarea din funcție a fpss. Nea Mitică a afirmat că nu-l schimbă pe domnul Lungu Nistor pe o altă funcție căci acesta din urmă ”nu are puncte”  ca sa fie schimbat din funcție. Domnul director al Penitenciarului Braila, Dumitru IONESCU, calculează viața subalternilor în puncte. Rușine domnule director! Rușine să vă fie!

Întrebări întrebătoare adresate lui nea Mitică Managerică:

  1. Ce demersuri ați făcut când ați aflat de comportamentul dezadaptativ al colegului Lungu Nistor?
  2. Ce soluții ați dat cererilor de schimbare din funcție ale colegului Lungu Nistor?
  3. În cât timp ați foluționat cererile colegului Lungu Nistor?
  4. Este adevărat că ați încercat să mușamalizați incidentul produs în ograda dumneavoastră?
  5. Este adevărat că ați raportat superiorilor mult mai tarziu decât trebuia?
  6. Este adevărat că prin Adresa de azi trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, dumneavoastră, nea Mitică Managerică, ați încercat să vă scoateți basma curată?

Răspunsul la aceste întrebări nu vor ameliora soarta colegului Lungu Nistor, dar vor liniști ceilalți colegi de la Penitenciarul Brăila.

Stimate domnule director general Marian Dobrică, prin prezentul articol facem apel la bunăvoința dumneavoastră de a remedia situația creată la Penitenciarul Brăila și considerăm că veți lua măsurile necesare care se impun. Totodată, vă semnalăm domnule director general că un management defectuos are grave consecințe în desfășurarea activităților dintr-un penitenciar, ducând la apariția unor situatii critice în rândul lucrătorilor.

Deprecierea climatului din Penitenciarul Brăila se datorează neimplicării și nepăsării ridicate la înalt nivel ale domnului director  Dumitru Ionescu. Superficialitatea dumnealui în indeplinirea rolului managerial face victime în rândul personalului pe care îl conduce și-l coordonează, acesta nereușind să identifice factorii și cauzele generatoare ale incidentului produs pentru a preîntampina producerea lui.

Mai jos aveti atașate Adresa Penitenciarului Brăila către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila și Scrisoare de adio a colegului nostru Lungu Nistor.

Adresa raspuns ANP catre MJ referitoare la reducerile impuse

Scrisoare Lungu Braila

Advertisements

21 Replies to “Puncte contra viață”

  1. Mai,oameni buni,cum sa meaga lucrurile la Penitenciarul Braila ???E imposibil ,cata vreme TOTI cei care vin la conducere apleaca urechea la minciunile familiei ANTON,care doar cu asta se ocupa sau la Doamna Ofiter (nu intamplator cu litere mari ),concubina unui hot destul de celebru .Ma gandesc cum au putut sa- i ofere o functie in secretariatul unitatii unde are acces la atatea informatii. Oare da copy -paste si discuta cu concubinul problemele unitatii???Ce vremuri traim!!Pai daca era vorba de o domnisoara subofiter care nu e in gratiile sefilor ,va imaginati ca o dadeau la gazeta de perete ca umbla cu hoti!!!Dar deh,daca e nepoata unui nu mai putin celebru procuror anchetat de DNA ,se admite si casatoria OFITER-HOT.Cata indolenta ,cata mizerie! Trag pe niste subofiteri amarati ,chinuiti de rate si de probleme ,care nu au voie sa-si exprime pareri ci doar sa execute niste ordine haotice.Ii dezumanizati complet .E ca o ciuma problema asta la Penit.Braila care se intinde din ce in ce mai mult.Din pacate oamenii cedeaza si veti mai avea evenimente din acestea pentru ca oamenii nu mai suporta mizeriile voastre.Un semnal de alarma pentru cei in masura sa inteleaga : DATI UN SCAN SI SCAPATI DE VIRUS PANA NU E PREA TARZIU.Exemple negative pot sa va dau pana maine,e plin locul de asa ceva .Am ales cele 2 de mai sus ,considerand ca sunt cele mai reprezentative.Doua exemple de oameni vanitosi ,fara scrupule ,care au facut orice pentru a-si atinge scopul si care au calcat pe umanitate si pe viata multora din jurul sau.

    1. Penitenciarul Braila poate candida cu succes la categoria:Cele mai “destrabalate” unitati penitenciare din Romania.Mai sunt unitati cu probleme dar atata circ,atata barfa,atata “curvasaraie”, atata coruptie pe fata parca nu e nicaieri.Halal fpss!Cata moral irate domnilor!Ne mai miram de ispravile “bravilor ” nostri camarazi!!!

  2. @ pele

    Felicitari meseriasule………pot sa zic cu mana pe inima ca m-ai facut sa plang! Studiul postat de tine este miezul intelepciunii siparesti! Cum lucreaza el pe caz manca-l-ar tata!
    Nu mai bine il luai matale in lucru pe tovarasu director si-l informai din timp pe sefutul tau Stef?
    Aaa, stai ca m-am dumirit sefutul tau stia ca directorul e un incapabil insa e coada buna de topor si d’aia l-ai incadrat informativ tot pe agent si ca masuri ai propus sa nu se mai afle gram de pesticid pe langa el! Si dupe aia urmeaza sa mai vezi tu care se mai afla pe langa substante d’astea periculoase si sa propui o paza speciala pentru pesticide precum si indepartarea posibililor instabili emotional din zonz de depozitare!

  3. Mai oameni buni!Observ ca se cauta vinovati ACUM pt. tragedia intamplata,lasati asta pe mai tarziu!Spune-ti care este starea colegului nostru,este in viata,e bine,emai rau?!!!Cum putem sa il ajutam,in alt spital ar avea sanse mai mari?Hai sa vedem cum si daca putem sa-i marim sansele la viata!Lasatil dracului,deocamdata,pe Ionescu!

  4. nu sunt de acord cu termenii din articol… “management defectuos”! nici pomeneala. ionescu dumitru nu poate fi acuzat de asa ceva, el este INERT. el nu a facut niciodata nimic, doar a executat. cu un dezastru se termina neimplicarea celor ce trebuie sa fie coordonatori.
    porecla de “PAMANT” ii vine de la faptul ca are noroi in cap nu creier. oare comisia de psihologi nu a vazut asa ceva?

    1. Virgolici, vezi ca este scos la concurs postul de director de la Braila. Baga-te tata, si ia functia!Salvezi acest penitenciar!!!!!!Poate ajungi si director general! Ca doar s-a liberat postul! Caci domnul Dobrica, de la Braila a plecat. Sa te vad pe tine daca treci de psihologic! Stii ce rezultat ai avut data trecuta!
      Ai sa ramai in continuare acelasi frustrat!

  5. Buna seara! D-le Dorobantu, va rog verificati-va e-mail-ul! Nu editati! O seara frumoasa!

  6. Îl cunosc foarte bine pe “nea Mitică” din ziua în care a păşit pt prima dată în sistem şi îmi permit să afirm că nu are nicio înclinaţie către actul managerial. Este omul dispus oricând să execute fără să cârnească orice dispoziţie, este executantul perfect, nu are iniţiativă şi nici nu îşi asumă vreo responsabilitate(am fost înţeles greşit, nuuuuuuu, nu am spus astaaaa, ori am fost eronat informat, sunt replicile lui macacio), ghiocelul este vertical în comparaţie cu poziţia şi atitudinea lui … Orice director ar fi fericit să-l aibă o coadă de topor ca “nea Mitică”
    Jalnic individ!

    1. @U21; sunt de acord cu acest diagnostic; dl. IONESCU nu are absolut nicio capacitate de a gestiona actul managerial dar nici cel decizional.Prezenta domniei sale incepand cu anul 2009- imputernicit in functia de dir. adj. srp si apoi imputernicirea pe functia de director a demonstrat ca este un foarte bun executant dar in nici un caz un responsabil al deciziilor si al asumarii unor responsabilitati derivate din functia de director.Lipsa unor capacitati de comunicare cu societatea civila- vezi lipsa factorilor decizionali ai administratiei publice locale la bilant 2012, lipsa unor parteneriate sociale, pozitioneaza pe zi ce trece aceasta unitate intr-o ierarhie locala mult mai slaba decat societatea de ridicare a gunoiului menajer !Incapacitatea domniei sale de a ” vedea” in sufletul unui angajat , si de curand avem finalitatea reala a acestui grav impediment emblematic pentru el – tentativa de suicid a unui coleg- declanseaza stadiul unei miscari de protest , prin care cerem public atat conducerii A.N.P. dar si conducerii M.J. incetarea imediata a imputernicirii dl. comisar IONESCU DUMITRU pe functia de director .Dl. IONESCU trebuie sa recunoasca ca este incapabil pentru a imbraca aceasta functie, chiar daca este un oportunist; devierea unor responsabilitati pe alte elemente de comanda din subordinea sa, rezolutia aplicata pe documente oficiale”” masuri legale” si atat, arata ca trebuie sa spunem ” STOP” .Ma asteptam ca gestul extrem al colegului nostru ,sa formeze opinii si sa ne exprimam cel putin angajatii penit. Braila despre ce ,cine si cum au creeat premizele acestui comportament suicidar? Ma asteptam ca in conformitate cu Regulamentul privind evaluarea psihologica a personalului nr. 302/2013 sa avem un psiholog de la Serviciul Psihologia Personalului trimis de mult la Braila pentru a-l consilia pe acest coleg!Vorbe in vant, probabil asteptam un al doilea caz la aceasta unitate pentru a vedea esenta faptelor.Dar probabil ca achitarea restantelor de echipament pe anul 2012 este mult mai importanta!Rusine, angajatilor penit. Braila pentru indiferenta si lipsa de atitudine in analizarea acestui grav eveniment.Exercitiul de alarmare din data de 03.04 2013 in cadrul caruia a fost prezentata tentativa de suicid si unde doar 2-3 angajati au luat atitudine public impotriva directorului unitatii spun totul despre acest colectiv!

      1. sa nu uit: domnul director a avut singura grija de a se deplasa in prima zi la spital pentru a intra in posesia scrisorii de adio a colegului nostru, si pentru asta a facut presiuni la seful sectiei ATI a spitalului judetean BRAILA, dar dupa cum se stie scrisoarea a fost inmanata personal mie de catre membrii familiei avand incredere in capacitatile operationale ale sindicatul ” Sinpen 2006”, scrisoare care a fost publicata imediat pe reteua intranet a penit. Braila.

        1. Revin domnule Raileanu din lipsa de timp ,prin ce mijloace s-a obtinut acel bilet (SCRISOARE),Penitenciarul Braila nu are retea internet ,s-au ati contractat-o d-vs prin demagogism ???.Prin ce medode laborioase prin ce santaje ,scuzati ,doar am fost partenerii sotiali in ale frunti sindicalisme Europene ,Romanesti si Brailene yes,yes,yes.

      2. Asa este, colectivul de la Braila nu te merita !
        Asa ca fa un bine si lasa-ne !

      3. DA Domnule R spuneti totul despre acest colectiv,sa continui cele spuse de D-vs.
        Racul, broasca si o stiuca
        Intr-o zi s-au apucat,
        De pe mal in iaz s-aduca
        Un sac cu grau incarcat.

        Si la el toti se inhama
        Trag, intind, dar iau de sama,
        Ca sacul sta neclintit,
        Caci se tragea neunit.

        Racul inapoi se da,
        Broasca tot in sus salta,
        Stiuca foarte se izbea
        Si nimic nu ispravea.

        Nu stiu cine-i vinovat;
        Insa pe cat am aflat,
        Sacul in iaz nu l-au tras,
        Ci tot pe loc a ramas.

        Asa-i si la omenire,
        Cand in obsti nu-i unire.
        Nici o treaba nu se face
        Cu izbanda si cu pace.

        Ca o simbolistica a fabulei DANUBIUS ERA CU DUNAREA ,pardhon racul
        BROASCA IN SUS SALTA si era conducerea
        SINPEN FOARTE IZBEA ,nu era alta decat stiuca
        Despre evaluare psihi ce sa spunem: ORICE SANATOS IN LUMEA NORMALA ESTE CONSIDERAT NEBUN IAR TOTI NEBUNII IN LUMEA LOR SUNT CONSIDERATI NORMALi.

        Unde este sacul??? S-a nu uit , pardon mi-am amintit, testare eliminatorie psihi candidat RESPINS ,si dau sfaturi despre suicid (absolvent specializare psihologie,licentiat ,manipularea maselor de plastic “‘made china”) sesiune vara.

  7. Lasa ca vine director Miler Didi … si atunci o sa vezi tentative de sinucidere. 1 zi a prins Miler postul de director la Galati prin DZU … si atat de bine a fost un civil a sarit gardul ca sa il cunoasca !!!

  8. Va rog sa ma scuzati, dar acesta este un o copie a unui articol mai vechi, dar potrivit cazului.

    „Hărţuirea morală se derulează în general în mai multe etape:
    1. alegerea victimei (în general nu este un grup ci o anumită persoană),
    2. condiţionarea ei (victima trebuie să devină receptivă),
    3. destabilizare ei (victima nu înţelege ce i se întâmplă: comportamentele persoanei care hărţuieşte nu sunt logice şi, oricum, explicaţiile sale sunt iraţionale);
    4. culpabilizarea victimei (individul hărţuit începe să îşi imagineze că are o parte din vina pentru suferinţa sa),
    5. destructurarea victimei (persoana care hărţuieşte şi-a atins obiectivul: victima a demisionat sau s-a îmbolnăvit grav).”
    Trebuie să recunosc, în cele mai multe cazuri, am avut superiori care s-au comportat, voluntar sau nu, în acest fel. Combinat cu credulitatea şi diletantismul acestora (ca să nu spun lipsa lor de pregătire), hărțuirea morală indusă de către aceştia e dintre cele mai nocive.
    Subiectul dezbaterii este bine ales şi ar trebui să ne dea de gândit, chiar dacă documentul de bază provine de la o structură pe care mulţi nu o văd cu ochi buni. Pentru că rezultatul final nu depinde de cele mai multe ori de structura cu pricina, rapoartele zac în marea lor majoritate prin sertare.
    Pe lângă riscurile profesionale inerente meseriei pe care ne-am ales-o, apare cu siguranţă şi stress-ul provocat prin hărţuirea morală a unor şefi incompetenţi şi, de cele mai multe ori, corupţi, cu rezultate din cele mai nocive pentru personalul care nu sare în secunda doi să-l aprobe fără rezerve, şi pe care-l percepe în consecinţă ca fiind altfel. Şi cum diversitatea chiar reprezintă o problemă pentru un incompetent, are la îndemână pârghiile necesare pentru a scăpa de persoanele incimode. Relaţia şef-subordonat i le oferă pe tavă, iar noi trebuie să demonstrăm, fie şi pe acest loc al dezbaterii, că suntem capabili să le arătăm că există soluţii şi pentru înlăturarea acestei surse de stress – hărţuirea morală. Până la acţiuni în instanţă şi la alte forme de reacţie, trebuie să conştientizeze că ceea ce fac e un abuz şi pot răspunde administrativ, civil sau chiar penal. Pentru că nu te poţi juca cu sănătatea şi cu cariera oamenilor pentru că un miliţian te-a pus pe o funcţie, iar matale te crezi unsul lui Dumnezeu pe pământ şi faci ce vrei.

    Studiul direcţiei de prevenire “Auto-introspecţie asupra stresului ocupaţional în sistemul penitenciar” clasifică foarte frumos sursele stresului şi anume (cităm):
    I. Surse de stres organizationale:
    – deficitul de personal;
    – efectuarea de ore suplimentare;
    – turele de muncă;
    – presiunile exercitate de superiorii ierarhici;
    – lipsa de flexibilitate în efectuarea sarcinilor determinată de caracterul excesiv de rigid al unor norme legislative sau proceduri etc.
    II. Surse de stres legate de specificul activitatii profesionale:
    – amenintările din partea persoanelor private de libertate;
    – actele violente manifestate de persoanele private de libertate (atacuri, agresiuni, revolte, omoruri între persoane private de libertate, acte suicidale etc.)
    – pretenţiile nejustificate şi care eludează normele legale, precum şi manipulările exercitate în scopul satisfacerii acestora;
    – relaţiile tensionate cu unii colegi de muncă, care pot fi favorizate de condiţii precum sarcini profesionale ambigue, dificultăţi financiare, conduita necorespunzatoare faţă de persoane private de libertate (implicarea în traficul de obiecte/substante interzise, atitudini excesiv de prietenoase cu deţinutii, folosirea nejustificată a forţei, luarea unor măsuri disciplinare contradictorii si altele) etc.
    III. Surse de stres care provin din afara sistemului penitenciar:
    – Nivelul scazut de salarizare
    – Imagine publica negativă
    Stresul la penitenciar este cronic. La stresul asta permanent se adaugă evenimentele, situaţii de stres intense, pentru că zilnic te loveşti de altercaţii, certuri, injurii. Viaţa şi integritatea ta corporală este în pericol. Despre şefii care toată ziua urlă, care pun presiune şi aşteaptă soluţii de la subordonaţi, soluţii pe care ei nu le pot aduce nu mai are rost să amintesc.
    E plin de ei la puşcărie. Stresul provine şi din insatisfacţia muncii prestate doar 13,7% declarându-se de acord cu afirmaţia că „Cea mai mare satisfacţie a vieţii îmi este oferită de muncă”.
    Studiul mai aminteşte de:
    1. “O situaţie alarmantă a fost constatată în ceea ce priveşte nivelul redus de siguranţă şi protecţie de care beneficiază personalul din unităţile penitenciare, precum şi familia sa, prin natura profesiei exercitate (în special pentru acei angajaţi ale căror activităţi presupun contactul direct cu persoane private de libertate).
    2. Sentimentele de degradare şi umilinţă la care este supus în mod frecvent (abuzuri verbale, fizice, inclusiv scuiparea sau agresarea prin aruncarea de urină ori fecale de către persoane private de libertate) sunt de natură a influenţa negativ modul de desfăşurarea a atribuţiilor de serviciu, prin alimentarea stărilor depresive sau apatice ale angajaţilor ori prin menţinerea unor contexte conflictuale permanentizate cu persoanele condamnate – ca o reacţie involuntară de apărare.”
    Toate aceste lucruri ne afectează direct sănătatea noastră, 25% din personal resimţind “mereu, foarte des şi destul de des o stare de epuizare fizică, de oboseală la trezirea de dimineaţă sau au dificultăţi în a face faţă, din punct de vedere fizic, unei zile întregi de muncă” la care se adaugă alt procent de aproximativ 30% dintre subiecţi au indicat că se confruntă ocazional cu aceste simptome. O parte din personal declară că mai multe afecţiuni ca şi tensiunea mărită, dureri lombare cronice sau boli de ficat, au fost dobândite după angajarea în sistemul penitenciar.
    Stresul cronic, stresul intens şi prelungit, poate altera starea de sănătate a unui individ cât şi bunăstarea acestuia, provocând reacţii funcţionale şi organice. Reacţiile organice pot merge până la boli grave ca: boli endocrine (diabet zaharat, disfuncţii tiroidiene), boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, infarct miocardic), boli digestive, boli ale sistemului imunitar, boli dermatologice şi chiar boli psihice. Reacţiile funcţionale ca: migrene, tulburări digestive diverse, manifestări cutanate, pot afecta calitatea vieţii individului.
    Practic, stresul afectează întregul organism. Şi în afară de simptomele funcţionale sau organice, stresul şi consecinţele sale – iritabilitate, anxietate, depresie, provoacă adesea probleme relaţionale, în familie sau la serviciu.
    Ori aici este marea problemă pentru că ne confruntăm cu boli profesionale. Avem spor de praf şi dacă ne îmbolnăvim de o boală specifică nu este foarte dificil în a o declara boală profesională. Dar cum putem dovedi bolile generate de stres ca fiind boli profesionale? Sindicatele şi personalul trebuie să fie foarte atenţi la acest aspect.
    Este esenţial ca administraţia să recunoască stresul ca fiind cauza determinantă a acestor boli pentru că medical, există o legătură directă între stres şi bolile digestive, endocrine, dermatologice, cardiovasculare. Multe din aceste afecţiuni nu au fost declarate de frică, având în vedere posibilitatea pierderii locului de muncă, a unei pensii mici şi a stingerii efectelor juridice a legăturii cu unitatea.
    Nici procesul de declarare a unei boli profesionale nu este simplu: referate medicale, investigaţii, recomandări, certificat medical, proces verbal de cercetare, raport de expertiză medicală a capacităţii de muncă, decizie asupra capacităţii de muncă, documente de evaluări ulterioare dacă sunt necesare. Singur e foarte greu, şi dacă totuşi reuşeşti în acest proces nu te aşteaptă nici o despăgubire. Nu e de uitat faptul că eventualele despăgubiri pentru boli profesionale nu exclud răspunderea civilă a anjatorului, care este un capitol aparte.
    Anp trebuia să asigure supravegherea prin medicii de medicina muncii. Ori noi abia anul trecut am demarat acest proces. Vina este din nou a Anp şi a managerilor care s-au perindat pe la conducerea lui, pentru că legea a fost clară şi ne este aplicabilă nouă şi nu numai. Vorbim de Legea 319/2006 a Securităţii şi sănătăţii în muncă care prevedea că “orice medic, va semnala obligatoriu suspiciunea de boală profesională sau legată de profesie depistată cu prilejul prestaţiilor medicale.”
    Nimic din ceea ce prevede legea nu s-a aplicat. Le reamintesc că lucrăm într-un mediu extrem de nociv, simpla prezentă printre criminali, interlopi, violatori etc. mulţi dintre ei cu afecţiuni psihice, înseamnă stres, iar tensiunea şi încordarea psihică este permanentă.
    Chestiunea este foarte serioasă, căci ce poate fi mai dureros decât să îţi pierzi sănătatea, şi apoi sa te chinui de la o zi la alta, pentru că cineva nu recunoaşte riscurile profesiei şi nu e interesat de măsuri de reducere a acestora. Oamenii sunt sunt cea mai importantă resursă în munca noastră.

    1. Aveți perfectă dreptate, mulți dintre noi nu sesizează că este vorba de mobbing, cu atât mai puțin realizează efectele sale. Ceea ce ați redat este foarte bine documentat.

      Scrisoarea de adio a colegului de la Brăila este cutremurătoare. Este greu de parcurs, darămite să mai și treci prin așa ceva. Ordinarii au sesizat parchetul pentru că, vezi Doamne, „agentul se simțea vinovat” de ofilirea răsadurilor.

      Asta e poziția unui director cu scaun la cap? Acuză un coleg pe care l-a adus în pragul sinuciderii de „comportament dezadaptativ”? NU TE-AR MAI RĂBDA PĂMÂNTUL, DOMNULE „DIRECTOR”, PE TINE ȘI PE CINE TE-A NUMIT ȘI ÎNCĂ TE MAI ȚINE ACOLO PE POST!!!

    2. Si totusi cauza principala a destabilizarii psihice o reprezinta sefii prin: atitudinea necorespunzatoare fata de subordonati (agenti), supraincarcarea cu sarcini a subordonatilori pentru degrevarea lor personala de majoritatea sarcinilor profesionale (seful trebuie doar sa semneze ca d-aia e sef) , protejarea si imputinarea la minimum a sarcinilor de serviciu pentru anumiti subordonati (rudele sau pupincuristii cui trebuie). Sporurile salariale el primim doar pentru munca cu detinutul, si ne-am asumat riscul, pentru starea de stres comtinuu pe care ne-o creaza sefii nu ne plateste nimeni, nu cred ca e normal sa o suportam. Ca dovada, nu a incercat nimeni sa se sinucda ca l-a stropit detinutul cu urina, dar o face datorita comportamentului abuziv al sefilor.

Comments are closed.