Q: Specialistii II

QExistă două tipuri de specialişti în DSDRP şi anume: specialiştii movilieni şi mai nou specialiştii de la Ploieşti. Movilienii sunt păstrătorii tainelor educaţiei de origine moscovită prin şcoala naţional socialistă românească în principal de la Băneasa sau Jilava şi se remarcă printr-o abilitate, nu foarte greu de explicat, în păstrarea poziţiei menţinerea sau dobândirea altor beneficii etc.

Specialiştii de la Ploieşti sunt o aripă mai tânără, nu foarte îndepărtată educaţional de movilieni dar mai pragmatică şi poate nu la fel de coruptă. Sunt un fel de junime contemporană destul de deschisă la nou dar mare admiratoare a formelor fără fond. Sunt două tipologii care pot fi extinse în întreg sistemul pentru că printre movilieni se numără şi disponibilizaţii de la armată veniţi aproape toţi pe funcţii de conducere (măsură care spune destule despre statul român) iar ploieştenii nu sunt exclusiv ploieşteni multe din ideile acestui grup venind din teritoriu.

În ţară greu se face distincţia între operele lor, deciziile fiind înţelese ca o expresie a DSDRP dar cei care-i cunosc şi care comunică direct cu ei înţeleg nuanţele. Movilienii şi specialiştii de la Ploieşti sunt inamicii oricărui fel de dezbatere şi se cred deţinătorii adevărului absolut. Spiritul de vendetă este un sentiment comun printre ei, oricine îndrăzneşte să-i contrazică riscă comisia de disciplină. E doar o mică parte dintr-un peisaj organizaţional în care încerc să înţeleg raţiunea unor decizii sau să fac o anamneză a sănătăţii instituţionale.

Indiferent din ce categorie ar face parte, reprezentanţii acestei direcţii parcă nu scapă nici o ocazie de a se face de râs. De exemplu imediat după modificarea Legii 275 în sensul introducerii infracţiunilor pe care le ştim cu toţii, primim adresă prin care ni se impune să afişăm la vedere bunurile şi obiectele interzise în penitenciar etc. iar vizitatorii vor lua la cunoştinţă despre acestea prin semnătură în registrul de intrări persoane pe care-l vom modifica prin grija noastră deşi astfel de registre le primim tipizate de la BAGR nu pot fi modificate fără a cădea în ridicol şi nu ştiu ce relevanţă juridică ar avea o semnătură într-un asemenea registru.

În aceeaşi adresă aceeaşi specialişti din DSDRP ne obligau să predăm bunurile descoperite organelor în drept prin adresă scrisă, fără a fi conştienţi de ceea ce implică asta adică reţinerea ilegală a bunului/obiectului. Noroc cu modificarea regulamentului de aplicare a legii de executare a pedepselor şi cu o procedură actualizată fără însă a fi perfectă că altfel riscau probleme în justiţie colegii care aplicau primele cerinţe Anp – dsdrp şi nu cred că exagerez.

Răspunsul dat de DSDRP solicitării FSANP de a se permite accesul cu telefoane mobile personale întregului personal în sectorul administrativ este o ruşine profesională. Îmi pare rău că nu am salvat răspunsul şi că baza de date pe site nu mai există ca să reproduc exact inepţiile moviliene sau lălăielile specialiştilor de la Ploieşti. Absolut jenant răspunsul. Oricum rămăsese că fac o analiza comparativă. Au uitat.

Formularul privind istoricul escortării şi dosarele de incident. Deloc practice, cosumatoare de resurse şi de timp sunt forme fără fond de care aminteam mai sus. Ii invit să gestioneze un incident ca să vadă ce implică un astfel de dosar, cât timp ia completarea acestuia în condiţiile în care atribuţiile de serviciu continuă, informarea directorului şi a judecătorului delegat, raportările la ANP sau să primească ei perment note interne de la compartimentele implicate pentru ca ofiţerul instructor să completeze pentru toţi istoricele.

Partea cu copiatul şi tradusul a fost cea mai uşoară, în realitatea cotidiană dosarul de incident e o tortură. Nu au de unde să ştie, din birou formele fără fond par perfecte şi necesare.

Convocările au ajuns o comedie. Sunt şi suntem uimiţi ce răspunsuri primim şi cât de „bine” se cunosc problemele. Sunt convins că mulţi dintre cei care au participat la astfel de întruniri au destule exemple aici. Aş relata şi eu câteva dintre afirmaţiile lor dar aş vrea să păstrez o minimă decenţă profesională. Nu la fel se întâmplă cu ei care nu se feresc de a ne spune direct că ne luăm banii degeaba deşi atunci când ajung adresele lor în teritoriu stârnesc destule zâmbete, invectivele fiind epuizate de mult.

Unul din directorii de azi, chestionat asupra profilării, a afirmat că penitenciarele cu profil RSD – RD sunt penitenciare de muncă însă studiul (de altfel mincinos) pe care l-a „comandat” ca să răspundă la presiunile de aici cum că profilarea a afectat folosirea la muncă a ppl, şi să taie cu argumente „ştiinţifice” elanul criticilor, a ajuns la concluzia că profilarea nu a afectat folosirea la muncă a deținuților.

Presupunând că studiul este corect îl întrebăm atunci unde e succesul profilării dacă în ceea ce priveşte munca nu avem nici un rezultat? Numai că studiul este complet fals profilarea afectând negativ folosirea la muncă a deținuților. Au comparat doi ani de profilare, culmea între ei(!), 2009 şi 2010 şi au ajuns la concluzia ca profilarea nu a afectat folosirea la muncă a ppl. Nici nu-mi puteam vreodată imagina că se va ajunge la asemenea fracturi logice. Cei ce l-au întocmit şi semnat de mult nu mai trebuiau să fie acolo.

Anul trecut a crescut numărul de’inuților folosiți la muncă cu plată cu aproximativ 10% în urma ameninţărilor directe ale unui fost ministru dar şi al introducerii unor obiective punctuale pentru directorii de unităţi. Creşterea este una modestă comparativ cu anii anteriori profilării însă fără a-i egala. Anp nu se opreşte din minciună. Mai exact domnii aştia se laudă cu cele mai mari venituri realizate vreodată în penitenciare.

Această afirmaţie poate fi adevărată numai dacă se referă la valoarea nominală a veniturilor comparativ cu cele din trecut. Este o minciună mai subtilă pentru că e imposibil cu o activitate economică drastic redusă faţă de anul 2004, spre exemplu, să înregistrăm venituri mai mari. Şi ce cuprind veniturile astea, cum s-au calculat şi la ce preţuri? Doar faţă de 2009 moneda s-a devalorizat cu aproximativ 30%… şi dacă lucrurile continuă la fel de prost în economie în fiecare an la penitenciare o să avem noi recorduri de venituri… însă doar în valoare nominală.

Specialiştii movilieni şi cei de la Ploieşti nu lucrează singuri. Lor li s-au alăturat specialiştii de la Baia Mare. După ce se implementează alarmarea personalului prin SMS şi se trimite adresă în unităţi cu precizările de rigoare pentru proceduri şi informare internă, la scurt timp specialiştii de la Baia Mare (iertat să fiu dacă greşesc unitatea) obiectează faptul că nu este corect şi legal ca indicativul de alarmare – specific fiecărei unităţi în parte – să fie transmis prin SMS pentru că este prins în planul de pază şi apărare care este strict secret.

Prin urmare, specialiştii revin cu o nouă adresă cu un text pentru alarmare. Stau şi mă întreb cum s-au alarmat până acum aceşti specialişti, pentru că din logica afişată în loc să folosească un indicativ, care e până la urmă un mesaj codificat, ei aleg să îşi strige unul altuia alarmă la telefon sau la ureche, sau să cheme „urgent” personalul la unitate bineînţeles într-un secret total. Care mai e rostul unui indicativ pentru alarmarea unităţii daca îl cunosc doar câţiva oameni şi dacă e inaplicabil pentru că e secret?

Şi ca să înţeleagă şi specialiştii noştri trebuie să exemplific: “Năvodul” – toţi am auzit indicativul astă inclusiv la televizor la acţiunile poliţiei dar nici unul din noi nu ştie cu exactitate ce măsuri se iau la acest indicativ (ştim doar de filtre). Până la urmă “Năvodul” poate insemna orice. În analogie cu logica specialiştilor movilieni, ploieşteni şi băimareni n-ar trebui să comunicăm prin staţie nici măcar tipurile de incidente pentru că şi acestea sunt clasificate. Aberant şi stupid.

Ştiu că nu e un subiect pe măsura atenţiei de care s-au bucurat penitenciarele recent şi nu sunt probleme atât de stringente cum ar fi bugetul, dar trebuie să conştientizăm că oamenii aştia aplică strategii, schimbă destine, influenţează viitorul. Din păcate nu întotdeauna în bine.

PS. Abia recent s-a început să se calculeze costurile unităţilor canine. Cum? Trimiţând adresă în unităţi, pentru că ANP nu ştie nimic, ca acestea să comunice km dintre unităţile regionale (!), şi costul costul pe km inclusiv costul/zi pentru conducătorul auto. Strategie? Planificare?

16 thoughts on “Q: Specialistii II”

  1. Există două tipuri de specialişti în DSDRP şi anume: specialiştii movilieni şi mai nou specialiştii de la Ploieşti. Movilienii sunt păstrătorii tainelor educaţiei de origine moscovită prin şcoala naţional socialistă românească în principal de la Băneasa sau Jilava şi se remarcă printr-o abilitate, nu foarte greu de explicat, în păstrarea poziţiei menţinerea sau dobândirea altor beneficii etc. Specialiştii de la Ploieşti sunt o aripă mai tânără, nu foarte îndepărtată educaţional de movilieni dar mai pragmatică şi poate nu la fel de coruptă. Sunt un fel de junime contemporană destul de deschisă la nou dar mare admiratoare a formelor fără fond. Sunt două tipologii care pot fi extinse în întreg sistemul pentru că printre movilieni se numără şi disponibilizaţii de la armată veniţi aproape toţi pe funcţii de conducere (măsură care spune destule despre statul român) iar ploieştenii nu sunt exclusiv ploieşteni multe din ideile acestui grup venind din teritoriu. În ţară greu se face distincţia între operele lor, deciziile fiind înţelese ca o expresie a DSDRP dar cei care-i cunosc şi care comunică direct cu ei înţeleg nuanţele. Movilienii şi specialiştii de la Ploieşti sunt inamicii oricărui fel de dezbatere şi se cred deţinătorii adevărului absolut. Spiritul de vendetă este un sentiment comun printre ei, oricine îndrăzneşte să-i contrazică riscă comisia de disciplină. E doar o mică parte dintr-un peisaj organizaţional în care încerc să înţeleg raţiunea unor decizii sau să fac o anamneză a sănătăţii instituţionale.

  2. Ma scuzati ca intervin la lista ineptiilor mult prea scumpe pentru mult prea saracul sistem penitenciar : dosarele de “educatie”(carton de cea mai buna calitate, pentru nimic concret). As vrea sa nu fiu inteles gresit : nu contest necesitatea monitorizarii “p.p.l.”, ci imensa risipa (carton, timp , resursa umana, etc.). Sa avem zile bune.

  3. Felicitarile mele domnule Dumitrascu , acest articol este super cu completarea ca sunt si specialisti de la Dej şi Gherla, care dupa descrierea ce ati facut-o se aseamana cu ploiestenii.
    Acesti oameni formeaza aceea casta profesionala autointitulata “profesionisti sistemului” din care se exclud cei cu gandirea pragmatica si realista.

  4. …„printre movilieni se numără şi disponibilizaţii de la armată veniţi aproape toţi pe funcţii de conducere” – nimic mai adevărat.

    Egalitatea de șanse în sistem este nulă, iar completarea schemei de personal, după scoaterea la concurs a posturilor vacante este o mare gogoriță. Foștii meapeniști au speculat din plin breșele sistemului – corupția și oportunismul politic. Personaje tip Ø, care nici în cele mai frumoase vise nu ar fi ajuns la gradul de colonel, aici sunt ditamai comisarii șefi, și ne dau, cu tupeu maxim, lecții, prezentând cu mult aplomb rezultatele avorturilor lor intelectuale, drept proceduri operaționale. De fapt, este doar placenta, munca aparține altora.

    De ce ne confruntăm cu acest fenomen? Pentru că e de notorietate practica împuternicirilor, iar așa-zisele concursuri, prin modul de concepere a subiectelor (unele greșit enunțate), cu modul dubios de rezolvare a contestațiilor, ca să nu mai vorbesc de testările psihologice mai mult decât abuzive prin modul de concepere, desfășurare și lipsa transparenței (cu reexaminări pe ușa din dos care nu apar pe niciun site) – o demonstrează din plin. Nu ajunge nimeni pe un post sau o anumită funcție decât dacă are o anumită susținere, și/sau dacă este dezirabil.

    „Movilienii şi specialiştii de la Ploieşti sunt inamicii oricărui fel de dezbatere şi se cred deţinătorii adevărului absolut.” Corect.

    Aceste adevărate „cranii de cristal” ale sistemului, movimilițienii, mai vechi, hârșiți, sau mai noi, dar impermeaibli, au un numitor comun. Au o aversiune viscerală față de cei care au o altă părere. Nu există dialog, totul vine de sus în jos, și așa trebuie să rămână, pen` c-așa „vrea mușchii” lor.

    „Formularul privind istoricul escortării şi dosarele de incident. Deloc practice, cosumatoare de resurse şi de timp sunt forme fără fond…”

    E logic; dacă vreunul din cei care le-au conceput, le-ar și pune efectiv în practică, ca șef de tură (având de-a face cu un incident operațional, sau ca persoană care gestionează formularele), probabil că ar realiza asta. Chestiuni făcute din birou, adevărate cretinisme din punctul meu de vedere, duc la această superbirocrație sufocantă.

    „..trebuie să conştientizăm că oamenii aştia aplică strategii, schimbă destine, influenţează viitorul. Din păcate nu întotdeauna în bine.”

    Vorbind pe de-a dreptul, îi consider, alături de balastul de pile, adevărații gropari ai sistemului. Auditul așa arată.

    Iar noi, prin lipsa de atitudine, suntem coacționari la acest dezastru, care ne afectează pe temen lung.

  5. Superb articol.
    Personajele cheie, bine conturate, se simte prezența combinezonului negru reptilian (doar coasa îi lipsește), precum și a limbajului becaliano-precambrian de tip ploieșteaan(„bă!”).
    Scuzați peonasmul de la postarea anterioară, dar multă lume nu reușește să-și ”identifice în mod igienic zona de prostie. Mai rău este cânad această zonă coincide cu meseria”. De la Andrei Pleșu citire.

  6. Excelent articolul !!!! Felicitări !
    Pe lângă decența profesională, ați păstrat și multă îngăduință.
    Subiectul chiar reprezintă o problemă stingentă pt că acest gen de ”specialiști” căzuți în ridicol dau decizii și elaborează strategii,politici, regulamente aberante.

    1. din partea mea aveti premul de excelenta pentru categoria ” cel mai bun radiolog” al sistemului penitenciar!

    1. Cum spunea un coleg: gaste pe toate drumurile.Dupa atata mediatizare cum poti sa mai pui botul la asa ceva?

  7. D-ule Cosmin, ar trebui sa faceti public daca nu este un secret, care sunt penitenciarele care folosesc detinuti mai multi la munca si ce regim de profilare au in prezent pentru a putea sa ne facem o idee a efectelor profilarii gandite de ANP.
    Cred ca la momentul in care sau gandit la profilare, pentru o folosire mai mare la munca,cei care au gandit aceasta profilare ar fi trebuit sa aiba in vedere capacitatile industriale ale zonei respective precum si perspectivele de dezvoltare, ceea ce nu prea cred ca sa facut.

    1. Profilarea este un esec total al sistemului penitenciar. Penitenciarele care folosesc cei mai multi detinuti la munca se gasesc in zonele cu o economie dezvoltata (Ardeal, Banat). O sa vin cu un raspuns detaliat in curand.

Comments are closed.