Bilant ANP

bilant-300x300Azi, 06.03.2014, la Institutul Național de Statistică, Sala Amfiteatru, a fost prezentat Raportul de activitate pe anul 2013 al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

La evenimentul organizat în colaborare cu Direcția Națională de Probațiune, a participat ministrul Justiției Robert CAZANCIUC sub lumina reflectoarelor unei prese sumare și total dezinteresate de ”universul penitenciarelor”. Mass-media s-a așteptat să vină la bilanțul ANP și verișorii Becaloizi și câțiva patroni de cluburi, multimilionari în euro, aruncați ”la comandă” (spun gurile rele) în spatele gratiilor. N-a fost să fie… Pe cine interesează de condițiile grele de muncă, de lipsa acută de personal, imposibilitatea administrației penitenciare de a asigura logistica optimă funcționării în bune condiții a misiunilor, etc…, dacă nu e rost de niscai CANCAN? Pe nimeni.

La bilanț s-a pus accent pe educarea deținuților, reintegrarea acestora devenind subiectul principal, directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor aducând în discuție unicitatea în lume a festivalului de teatru pentru deținuti. Activitatea Direcției Economice a fost uitată, iar Direcția Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar a fost trecută succint în revistă, limitând vorbele doar la înființarea unui nou penitenciar, profilarea penitenciarelor, supraaglomerarea, numărul din ce în ce mai mare de deținuți, dând la o parte lipsa dotărilor, echipamentul și orele suplimentare.

Reintegrarea socială a deținuților reprezintă noua țintă de viitor.

Domnul ministrul al Justiției, Robert CAZANCIUC, a ținut o alocuțiune în care a amintit despre condițiile grele din penitenciare, evidențiind problemele cotidiene ale sistemului, dar fără a arăta vreo soluție.

Domnul director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Cătălin Claudiu BEJAN a declarat: Efectele supraaglomerării presează foarte mult asupra personalului, asupra condiţiilor materialele de detenţie, asupra faptului că înregistrăm ore suplimentare, asupra faptului că personalul nostru începe să sufere din ce în ce mai mult de o diversitate de boli cronice.” Soluția fiind: organizarea posturilor.

Primul pas e făcut: Am găsit problemele sistemului penitenciar. Pasul al doilea: Vine cineva cu soluții? Pasul al treilea: Putem pune în practică soluțiile găsite? Pasul al patrulea: Soluțiile sunt viabile?

Urmând pașii putem afirma, parafrazând pe marele dramaturg I.L. Caragiale cunoscut prin vocea personajului nea’ Nae Cațavencu, Condițiile bune de muncă din penitenciarele românești sunt admirabile, sunt sublime, putem zice, dar lipsec cu desăvârșire. ”Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face de loc în ţara noastră!”

10 Comments

  1. LA MULTI ANI DE 8 MARTIE !!!

    “Pentru ca: FEMEILE sunt cele care insenineaza zilele barbatilor…pentru ca FEMEILE sunt cele care atunci cand privesc spre copiii lor dau lumii intregi cea mai frumoasa lumina;
    pentru ca FEMEILE sunt cele care gasesc in fiecare zi timp pentru orice problema si orice nevoie a celor dragi;
    pentru ca sufletul FEMEILOR stie ce e iubirea,cum se primeste si cum se daruieste ea…si pentru tot ceea ce reprezinta FEMEIA…pentru voi FEMEILE,timpul se opreste putin in loc la fiecare inceput de primavara,sa va aduca un omagiu…”

    http://www.youtube.com/watch?v=MiRJyhZ9WQo

  2. “Pe cine interesează de condițiile grele de muncă, de lipsa acută de personal, imposibilitatea administrației penitenciare de a asigura logistica optimă funcționării în bune condiții a misiunilor”…”dând la o parte lipsa dotărilor, echipamentul și orele suplimentare.”…
    Excelent!!!
    Si ce mi-a placut si imi place Caragiale!Sublim.. da’ cu aplicarea cum ramane?!Ca… lipseste cu desavarsire!!!
    Scurt: ADMINISTRATIA TREBUIE CIUFULITA!!!Instanta,instanta,instanta!!!

  3. Directia Siguranta Detineri si Regim Penitenciar de care s-a vorbit atat de putin cum spuneti duce tot greul sitemului si este marginalizata.
    Dir.gen. vorbeste de reeducare pentru hoti,criminali,violatori, etc prin teatru, poezii si festivaluri prostesti care costa sitemul.
    Acesta se lauda cu festivalul de teatru cu detinuti este unic in lume, dar nu isi pune intrebarea de ce tarile mult mai dezvoltate ca Romania nu a ajuns la acest nivel de nebunie.
    In toate sitemele penitenciare se pune problema conditiilor de munca ale angajatilor, a nivelului de pregatire si a dotarilor mai putin in Romania.
    Daca convocari pentru pregatirea profesionala nu se fac din lipsa de fonduri, se fac in schimb excursii cu teatru prin tara deoarece pentru aceasta sunt fonduri.
    Cred ca conducerea sitemului, traieste intr-o alta lume iar noi nu ii mai intelegem.
    Fara comentarii.

    • Oricum,cred ca Bejan are grave complexe vizavi de paza,pentru ca atunci cand a vrut sa ocupe functia de director paza la Poarta-Alba,i s-a dat cu flit de catre toti pazistii.De atunci are grave sechele,culturalul fiind singurul sector unde putea fi lingusit si (editat admin).

    • Chiar nu mai am comentarii d-le “Reeducatul”! Piine si circ! Eu as vrea sa vad festivaluiri de teatru,film,pictura..etc..ceva de genul ,detinutii n- au talent?! Pe editii sau sezoane! Dupa aia as vrea sa le vad talentul in arta cind se vor libera! Sa vad cum joaca pe scena vietii in libertate,cind ‘foamea da de-a dreptu’ ” si hormonii ataca! Sa vedem daca le rezista papilele gustative la emisiunea lui Horia bucatarul si daca nu la creste apetitul cind le-or vede pe fete la cratita!!! Sa vezi salivatie frateeee!

      • Nu doresc sa mai plctisesc cu acest subiect,dar,eu vad cel putin doua provocari ptr omenire:1}”gasirea dinozaurilor disparuti” si 2) reeducarea detinutilor educati in libertate! La mai multe ..de-astea!S-auzim numai de foarte bine!

    • Da, observ că subzistă fetișurile cu „poezele de pușcărie” (cât de poetic sună!) și revine obsesiv dorința de perpetuare a acestei imbecilități în a cheltui banul public pe așa-zisa unicitate a „festivalului de teatru” pentru deținuți.

      Aceste manifestări ale pseudoculturii, mai precis a subculturii de ocnă, sunt cu mult inferioare obiceiurilor ancestrale, de sărbători, cunoscute în popor sub denumirea „a merge cu ursul/capra”. Nici măcar nu se apropie de o reprezentație de circ.

      Țin minte că pe vremea când aveam vreo cinci ani, am mers la un bâlci unde am văzut un înghițitor de săbii și undeva, pe niște rafturi, își etalau hidoșenia în borcane cu formol feluriți foetuși.

      Cam acolo ne situăm noi la capitolul „festivalului” anepist.

      Pe raftul cu borcane.

Comments are closed.