Fereastra inchisorii | O zi inchisa

Fereastra inchisorii | O zi inchisa
Fereastra inchisorii | O zi inchisa

Inchisa in propria tristete, in agonia intrebarilor care se nasc in curtea unei inchisori. Dar sa ma explic. Suntem la comisia de propuneri pentru liberarea condi­tionata unde se prezinta un om de prin Muntii Maramuresului. Trecut de prima tinerete, dar nu imbatranit, dupa ani lungi de inchisoare pentru o fapta aproape de nedescris.

Ne uitam in dosar si intelegem greu povestea de acolo. Barbatul se des­partise de femeia lui, care acum era insarcinata in luna a opta. Stiind ca fosta sotie mergea duminica, din catunul montan unde locuia, la biserica din comuna aflata la cativa kilometri departare, a asteptat-o intr-o padure. A injunghiat-o in pantece si a tras-o intr-un parau, unde i-a umplut gura cu pamant. Femeia a cazut in nestire de sine. Faptasul a crezut ca i-a biruit viata si a lasat-o acolo.

Dumnezeu a vrut insa sa traiasca si a trezit-o. Copilul s-a inaltat la cer inain­te sa se nasca, salvand prin jertfa sa viata mamei sale. Si acum vine partea si mai de nein­teles. L-am intrebat pe om despre fapta sa, cu marea speranta ca se va tangui pentru pacatele sale. Nimic. Nici un regret real si profund. Doar explicatii ciudate si ipocrite, pe cat de irationale pe atat de senin graite.

Terminam comisia si ma apuc de semnat dosarele celor noi depusi in penitenciar de catre colegii de la politie. Azi avem doi oameni. Un minor care si-a violat propria sora, tot minora, timp de o primavara si o vara, si un altul care si-a injunghiat sotia si soacra.

Ma opresc din toate si ma gandesc la ce este in sufletul parintilor acelor copii. Unul la inchisoare, altul neno­rocit pe toata viata. Imi aduc aminte de o mama care vine cu deznadejde la copilul inchis si care si-a ucis propriul frate. Si tot ma gandesc la ce este in sufletul acelei femei care si-a pierdut sangerand copilul pe marginea unui parau, singura in padure, cu gura umpluta de pamant.

Si ma gandesc la toti oamenii care au trait fara a lua viata nimanui, fara a batjocori pe nimeni, si care intr-o buna zi s-au trezit victimele unor astfel de intamplari de necrezut pentru o minte normala.

Si iar ma gandesc ca, chiar daca supra­vietuiesti dupa asa ceva, viata curge in continuare ca intr-un iad. Nimeni nu iti mai aduce inapoi fiintele dragi, nimeni nu mai poate sa te faca sa dormi linistit, sa traiesti bucurandu-te de darurile vietii.

Ma gandesc mereu la acesti oameni atat de incercati si ma rog la bunul Dumnezeu sa ia o parte din fericirea mea deplina pentru a mangaia sufle­tele lor chinuite pentru intotdeauna.

Autor: Horia Chis, directorul Penitenciarului Baia Mare (sursa: Fereastra inchisorii / O zi inchisa, 24.11.2017)

11 Comments

  1. A fost țintă vie şi n-au reuşit să-l îngenuncheze, acum îşi face veacul prin munți (la altitudini mult mai înalte decât nivelul anp-ului, raportat la nivelul mării), aşadar le-a si şi mai greu, că aleargă doar pe stânci foarte abrupte, greu de ajuns acolo, mai aproape de “lumină”.

    • Poti fi mai explicit, Escobar, nu de alta, dar multi e prosti, n-are capacitatea sa descifreze filozofiile tale. Bag-o ca pentru militieni.

    • Mai Escobarule, Gala Galactionule, pai tu fortezi comparatia de la nivelul marii pana la varful Negoiu. De unde vultur, nici macar gugustiuc, ori poate e ca-n bancul ala cu doi vulturi stau pe creanga, unul era plesuv si unul era sa cada… Cam aici esti aproape de adevar, “filosofule”. Mai ales ca nici nu mai alearga, schiopateaza, saracul…

  2. Eu vin cu alta propunere la dorinta domnului director..mai bine ai face măi Alexei un adapost pentru animale…la cati catelusi si caini ai prin curte si birourii, poti face linistit un cor de scherlaiti,urlatori si mârâietori.

    • Vai, Gagarin, cum poti sa spui ca Alexei iubeste tradatorii, in niciun caz. El iubeste tradarea, trebuie sa stie tot, cine unde fumeaza, cine ia bani din banci, cine cumpara masini scumpe, cine merge la Viena etc. Propun celor de la secretariat sa faca o condica in care sa se treaca toti cei care fac anticamera cu orele sa vorbeasca cu dl director si veti constata ca multi, jumatate din program il petrec acolo aducand informatii pretioase. Nu vorbesc de cei care intra direct, adica au trecere, pe astia-i numeri pe degete, astia sunt ai lui. Cred ca astea era mai bine, ca este ele.

  3. Am primit azi un mesaj de la dispeceratul unitatii. Consider ca am veleitati artistice si vreau sa fac parte din ansamblul ” Maini incrucisate”. Totusi, am cateva nedumeriri-Se fac echipe de ofiteri si echipe de agenti sau mixte? Cu cine dam probe de canto? E de vazut cine tine buhaiul, cine bate toba, care da cu biciul etc. Pana atunci, anul asta, propun sa mearga directorii cu sarpele de Craciun si cu capra de Anul Nou, pana ne antrenam noi astia mai mici. Si daca vedem ca merge, la anul luam pe post de ursi pe aia de la pl si din posturile de paza si ne extindem cu tambal, trompeta si acordeon. O echipa de dansuri populare cu liderul de sindicat pe post de profesor, ce ziceti?

  4. Nemaipomenita aplecarea asta spre arta, literatura a directorilor. Ca sa nu fie singur, Chis este sustinut indeaproape de Alexeev, fostul lui subalern. Azi, la sedinta, ne indeamna pe cei cu calitati vocale la constituirea unei echipe artistice, care sa mearga cu uratul…. de sarbatori. Pai nu te duci tu cu Teodorovici, mai luati doi-trei sclavi de-ai vostri si mergeti pe la usi. Chiar nu-ti dai seama cat esti de penibil, Georgel? Pe bune, de unde ai scos-o si pe asta? Mergem si la ANP, la Dobrica? De la Timisoara, din partea ta, ne ducem cu trenul sa-l uram pe Dobrica. Esti din ce in ce mai penibil, mai vrednic de mila, pe bune

    • Pe langa aplecarea spre arta, eu constat altceva in comportamentul directorului, anume faptul ca s-a transformat total, e mielusel, ne intreaba in sedinta daca avem probleme, ne indruma de sarbatori spre biserica… Sa nu te deochi! Ce-ti veni bunule samaritean? Ca te-a sfatuit cineva, e foarte bine, dar tu trebuie sa-ti schimbi atitudinea asta de mosier, de stapan de sclavi. Vezi ca ” e prosti, dar multi” incepe sa functioneze? Cum incepem sa maraim, cum o lasi moale sau asta pana vine raspunsul de la DIP, pe urma iti intri iar in rol si incepi sa urli?

  5. Dl Președinte când mergem în fata la anp și la mj sa nu cumva sa ne uite deoarece de doi ani tot avem promisiuni de angajări în sistem dar în realitate nimic.Dmonitor înțelegeți ca nu mai putem suntem sufocați de misiunile care trebuie sa le facem ,trebuie luată o măsură cât mai repede.Dacă guvernul a blocat angajările nuiele nimic mergem peste ei dacă nu reușim nici așa blocam activitățile și pana la urma se rezolva problemele.dar dacă stăm și așteptăm nu primim nimic.COLEGI SINDICALIȘTI TREZIȚIVĂ! !!!!!!!!!!!!!!!!

  6. Interesant, sublim. Profunde reflexii ale d-lui teolog director Chis. În mod normal asa ar trebui sa gandeasca toti decindentii in clipa in care se hotareste daca un detinut merita sa se întoarca in libertate. Liberarea conditionata presupune convingerea comisiei ca detinutul a inteles gravitatea faptelor, pe care le regreta si a dat dovezi temeinice ca pe viitor va respecta normele de ordine si convietuire in societate. Revenind la caz cred ca detinutul se impunea amanat.

    • Am mai citit articole scrise de domnul director, pline de emotie,si ma mir ca inca nu a pus ANP-ul tunurile pe domnia sa, dar…nu e timpul pierdut ! Educatia domnului director sunt atipice sistemului plin de drujbari si il face… tinta vie ! Mult noroc in continuare cat despre caz si eu merg tot pe amanare…

Comments are closed.