UPDATE: Pentru corecta informare a membrilor și cititorilor FSANP, facem următoarea precizare: ANP ne-a transmis că DIICOT a colaborat cu DPCT în ambele situații, Jilava și Gherla. Prin urmare, rectificăm informația inițială. Este obligația noastră să corectăm prompt orice neconcordanță, exact așa cum ar trebui să procedeze și ANP atunci când apar erori, omisiuni sau interpretări greșite în comunicarea publică. Articolul rămâne, în mod justificat, un semnal de alarmă privind funcționarea sistemului.
Transparența nu este opțională, nici pentru FSANP, nici pentru ANP. Diferența este că noi ne asumăm public corecțiile atunci când apar, în timp ce ANP continuă să ascundă, să amâne sau să atenueze informațiile care țin de siguranța sistemului penitenciar. Tocmai de aceea, semnalul de alarmă rămâne pe deplin justificat.
ARTICOL INIȚIAL…
Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) transmite public un semnal de alarmă ferm către Ministerul Justiției (MJ) și Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), în urma celor două cazuri majore de introducere a drogurilor în penitenciare: Jilava și Gherla. Aceste incidente, tratate de DIICOT ca fenomene de criminalitate organizată, ridică întrebări grave despre funcționarea Direcției Prevenirea Criminalității și Terorismului (DPCT), structura ANP responsabilă legal cu prevenirea, identificarea și sesizarea activităților infracționale din interiorul penitenciarelor. Acțiunile DIICOT au umilit DPCT. Șeful ANP fuge de problemele sistemului penitenciar. Ministrul Justiției trebuie să intervină.
Profesionalismul de carton al DCPCT interesat de povești intime
Ofițerii DPCT de la Penitenciarul Jilava sunt „praf și pulbere”, versiunea premium: concubinaj grotesc de praf pe birou, pulbere în dosare și zero reacție în teren. Habarniști cu aere de ofițeri de informații. Dacă te uiți în birourile „spionilor de jucărie” ai ANP-ului, găsești două lucruri: praful gros și lipsa profesionalismului, ambele în cantități industriale. Și când spunem praf în birouri, vorbim serios. În biroul acestora domnește o mizerie de nedescris. La Gherla, situația e neștiută, deocamdată. Dar ne vom interesa… DCPT a fost condus ani de zile de către actualul director general al ANP, Bogdan Burcu. Acum este condus de către doamna Elena Huică, un ofițer profesionist, muncitor, dar ale cărei calități nu se văd în structura pe care o conduce. Profesionalismul DPCT este o poveste bună de spus copiilor sub 7 ani, la un foc de tabără. Doar ei mai pot crede în eficiența unei structuri anacronice, dar cu aere de… DPCT a fost mereu contestat, acuzat că face mai mult CAN-CAN decât prevenire, specializat în adunat bârfe, nu informații. În loc să identifice riscuri de criminalitate sau terorism, mulți ofițeri DPCT au împachetat povești intime despre polițiști, avocați, judecători, oameni din presă, sindicaliști, de parcă misiunea lor ar fi fost să țină cronica mondenă a ”țintelor”, nu să protejeze sistemul penitenciar. Atât s-a putut, atât se poate și acum.
Ce trebuia să facă DPCT
DPCT are atribuții clare:
- culegerea și analiza informațiilor operative privind riscurile de criminalitate internă;
- identificarea personalului vulnerabil sau corupt;
- monitorizarea circuitelor prin care pot fi introduse droguri și obiecte interzise;
- supravegherea contactelor interne și externe ale deținuților, inclusiv a interacțiunilor cu avocați;
- sesizarea organelor de urmărire penală atunci când apar indicii de infracțiuni.
Exact aceste zone — personal vulnerabil și contacte interne și externe — sunt cele prin care au fost introduse drogurile în cele două penitenciare din subordinea unui ANP care refuză să accepte problemele din penitenciare.
Cazul Jilava: polițiști de penitenciare implicați în trafic de droguri
DIICOT a reținut doi polițiști de penitenciare care, timp de luni de zile, au introdus droguri de mare risc și telefoane mobile în Penitenciarul Jilava.
Întrebările care se ridică sunt directe:
a) A identificat DPCT activitățile acestor agenți?
b) A transmis DPCT vreo informare către DIICOT?
c) Sau structura de prevenire a fost pusă în fața faptului împlinit, fără să fi anticipat nimic?
d) Dacă doi agenți au operat nestingheriți într-un penitenciar din capitala României, atunci controlul DPCT este fie formal, fie inexistent.
Cazul Gherla: avocată implicată în trafic internațional de droguri
Într-un dosar separat, o avocată este acuzată că a facilitat introducerea de droguri în penitenciare pentru o rețea internațională. Fenomenul a fost documentat de DIICOT într-o operațiune cu 33 de percheziții în România și Italia.
DPCT trebuie să explice:
1. A avut această structură vreun semnal privind utilizarea avocaților ca vectori pentru introducerea de droguri?
2. A monitorizat contactele externe ale deținuților?
3. A sesizat vreodată riscuri privind avocații sau vizitele?
Dacă nu, înseamnă că un canal de risc major a fost complet ignorat.
Solicitările FSANP către MJ și ANP
FSANP solicită conducerii MJ și ANP să comunice public, transparent și documentat:
1. Ce rol concret a avut DPCT în identificarea celor două rețele?
2. A furnizat DPCT informații către DIICOT sau a fost informat de DIICOT după declanșarea dosarelor?
3. Ce evaluări, rapoarte sau analize de risc a emis DPCT în ultimul an privind Jilava și Gherla?
4. Ce măsuri manageriale se impun dacă DPCT nu a detectat nimic din ceea ce DIICOT a descoperit?
Concluzia FSANP
Cazurile de la Penitenciarele Jilava și Gherla demonstrează că sistemul penitenciar este vulnerabil, iar mecanismele interne de prevenire sunt fie ineficiente, fie ignorate. DPCT, structura care ar fi trebuit să semnalizeze aceste fenomene cu mult înaintea anchetelor DIICOT, trebuie să răspundă fără echivoc:
A prevenit ceva sau a aflat totul în același timp cu restul sistemului?
FSANP consideră că lipsa de claritate privind rolul DPCT reprezintă un risc major pentru integritatea și securitatea sistemului penitenciar și cere MJ și ANP să clarifice public modul în care această structură își îndeplinește atribuțiile. Mai mult de atât, FSANP solicită directorului general Bogdan Burcu să se limiteze la a ”depecetiza” sistemul penitenciar prin numirile ofițerilor DPCT în conducerea penitenciarelor. Totodată, îi cerem ministrului Justiției Radu Marinescu și consilierului Marius Tiugan să analizeze mai mult aceste numiri în fruntea penitenciarelor. Experimentele nu sunt utile unui sistem care se află pe buza prăpastiei. Am avut numiri în fruntea penitenciarelor ”paziști”, ”DRS-iști”, ”resursiști”, acum ”DPCT-iști”, în funcție de culoarea structurii din care a provenit șeful ANP, însă nu prea am avut parte de numiri pe criterii de profesionalism, integritate, responsabilitate. Domnule ministrul, domnule consilier personal al ministrului, domnule director general, aplecați-vă atenția spre ANP și unitățile subordonate, deoarece ne fuge preșul siguranței naționale de sub picioare. Domnul Burcu, ce faceți cu ședințele periodice ANP-SINDICATE (din 3 în 3 săptămâni)? Cât mai fugiți de problemele sistemului penitenciar? Mare atenție! Cu cât fugiți de ele, cu atât o să bubuie sub geamurile ministeriale ale domnului ministru… Chiar nu vă pasă de imaginea dumneavoastră? De imaginea domnului ministru? De ce preferați ca problemele sistemului penitenciar să fie discutate pe site-uri sindicale, în presa scrisă, în televiziuni, pe TikTok? Nu e mai simplu să le discutăm în ședințe formalizat, profesionist, cu un plan de rezolvare, cu termene, cu responsabili? E atât de greu să fim serioși și responsabili?