Au trecut câteva zile de când conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), în frunte cu directorul general Geo Bogdan Burcu, a procedat mișelește, ascunzând de partenerii de dialog social intențiile privind reforma Poliției Penitenciare, contrar voinței ministrului Justiției. Parteneri care, de fiecare dată, au înțeles problemele reale și cronice ale sistemului penitenciar. Mai poate fi considerat Bogdan Burcu o persoană loială în relația cu sindicatele? Rămâne de văzut.
POATE A FOST VINA NOASTRĂ CĂ AM FOST PREA CREDULI!
Am înțeles deficitul de personal, subfinanțarea, suprasolicitarea și condițiile insalubre în care muncesc colegii noștri. Am văzut birouri fără iluminat natural, fără apă și WC, polițiști de penitenciare nevoiți să-și facă nevoile fiziologice în pungi, fotografii cu ploșnițe și filmulețe cu armate de șobolani care au pus stăpânire pe peenitenciare. Imagini care nu au ajuns în presă. Și nici nu și-au văzut directorii penitenciarelor, directorii generali sau miniștrii Justiției numele prin procesele din instanță din cauza lor. Poate am greșit că am fost prea înțelegători!
Poate a fost vina noastră că am crezut că, de partea cealaltă a biroului, angajatorul îi tratează pe președinții federațiilor sindicale cu același respect cu care a fost tratat. Iată că nu! Zilele trec, iar Bogdan Burcu nici măcar nu se sinchisește să arate că a greșit.
DOMNULE BURCU, NU NOUĂ NE DATORAȚI RESPECTUL, CI POLIȚIȘTILOR DE PENITENCIARE!
Nu neapărat nouă, reprezentanților polițiștilor de penitenciare, ci angajaților care muncesc pentru ca dumneavoastră să încasați un salariu baban, de aproximativ 20.000 de lei, cu tot cu majorările de 50% și, poate, ceva ore lucrate în weekend. Polițiștilor de penitenciare care sunt înjurați, scuipați și agresați de deținuți le datorați confortul dumneavoastră de a nu face nimic și de a beneficia de privilegiile sinecurii în care ați fost contextual cocoțat. Poate v-a rămas loialitatea în dreptul deținuților favorizați, precum cetățeanul turc, Ataș Abdullah condamnat la aproximativ 23 de ani pentru uciderea unui polițist, care a beneficiat de numeroase permisii de ieșire din penitenciar până când nu s-a mai întors la Rahova.
Polițiști de penitenciare așteaptă transparență, sinceritate și loialitate de la directorul general al ANP.
Un director general cocoțat în funcții-cheie din Poliția Penitenciară numai prin împuterniciri, deși funcția sa de bază este de șef birou la Penitenciarul Jilava, unde nu a mai lucrat de când se păzeau pușcăriile cu arcul, a uitat unde îi este locul și, ca orice român parvenit, a uitat de unde a plecat.
REFORMA NU SE FACE SÂMBĂTA, CA HOȚII, PE SPATELE SINDICATELOR!
Poate trebuia să explicați sindicatelor intențiile de reformă înainte să vă apucați de ele sâmbăta, ca hoții, eventual și cu sporul de 75% pentru munca prestată în ziua respectivă, dacă acesta a fost încasat. Poate… multe!
Dar dacă nu ați simțit din proprie convingere că trebuie să fiți loial principiilor și cinstit cu oamenii care v-au fost alături în vremuri grele, cărora le cereați aproape lacrimogen sprijin în momentele de cotitură ale carierei de director general, măcar din respect pentru ministrul Justiției, Radu Marinescu, care v-a salvat spatele, în opinia mea, de cel puțin trei ori în sinecura vremelnică de director general.
Nu mai explic aici cele trei situații. Două sunt cunoscute public, când Poliția Penitenciară a ajuns de râsul țării, iar una este știută doar de domnul Geo Bogdan Burcu (GBB, cum îi spun cei care-i cunosc secretele murdare) și de așa-zisa lui echipă. Echipă pe care nu a reușit să o unească în aproximativ 18 luni de mandat de director general al ANP, pe care îl consider aproape eșuat.
TREBUIE SĂ AI ADEVĂRATE CALITĂȚI DE MANAGER CA, ÎNTR-UN AN ȘI JUMĂTATE, SĂ NU REUȘEȘTI SĂ FACI ECHIPĂ CU TREI DIRECTORI GENERALI ADJUNCȚI!
Ce pretenții să mai am eu să faceți echipă cu sindicatele? Că sunteți o persoană loială…. Cred că deja dau dovadă de prostie, pentru că de inocență am dat dovadă suficient în cele 18 luni în care am tolerat căderea în prăpastie a Poliției Penitenciare.
ÎNCĂ AȘTEPTĂM NIȘTE SCUZE, DOMNULE BURCU!
Când accepți că ai greșit, prima reparație sunt scuzele. Nu este un gest de lașitate să-ți ceri scuze. Este doar primul pas spre îndreptarea ignoranței.
Încrederea se câștigă greu și se pierde ușor, domnule Burcu! Iar dumneavoastră ați reușit să pierdeți în câteva zile încrederea pe care sindicatele v-au acordat-o timp de 18 luni.
Mai poate fi reparată relația dintre conducerea ANP și partenerii de dialog social? Rămâne de văzut. Deocamdată, așteptăm să vedem dacă aveți măcar puterea să recunoașteți că ați greșit.