A plecat Halchin cu ședințele la Arad ori s-au evaporat problemele din penitenciare? Conducere prezentă, dialog absent.

După plecarea lui Dan Halchin, Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) a intrat într-o liniște ciudată, în care ședințele periodice ANP–SINDICATE, odinioară organizate la trei săptămâni, au dispărut complet. Erau întâlniri în care se discutau situațiile reale din unitățile penitenciare, se clarificau derapaje, se rezolvau probleme, se verificau decizii și se stabileau direcții. În absența lor, sistemul penitenciar a rămas fără singurul mecanism de control reciproc care mai obliga conducerea ANP și cea a unităților subordonate să privească în față propriile dificultăți și probleme.

Supraviețuirea, sport național în ANP

Nu e clar dacă Dan Halchin a plecat cu ședințele la Arad sau dacă noua conducere a decis că problemele penitenciarelor s-au rezolvat miraculos peste noapte. E greu de înțeles cum o instituție cu deficit acut de personal, cu mii de ore suplimentare lunare și cu reforme uitate în sertare sau abandonate intenționat, poate funcționa fără acel dialog minimal care ținea sistemul într-un echilibru fragil. Absența totală a acestor întâlniri sugerează mai degrabă evitarea deliberată a oricărei discuții care ar obliga conducerea ANP la poziții clare. La masă cu sindicatele trebuie să răspunzi, dacă știi ce… sau dacă nu mimezi managementul și profesionalismul.

Tensiunile cresc în pușcării, ANP le ascunde de ministru

ANP-ul condus de Bogdan Burcu pare să evite exact momentul în care trebuie explicate intențiile, trebuie justificată direcția Poliției Penitenciare și trebuie prezentate măsuri, nu evitări. În lipsa acestor discuții, instituția devine netransparentă, iar realitatea din penitenciare ajunge să circule doar pe canale informale, unde tensiunile cresc și se amplifică cu o viteză pe care nici Ministerul Justiției (MJ) și nici Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) nu o mai pot opri când problemele vor exploda în spațiul public. Lipsa dialogului blochează comunicarea cu sindicatele, întunecă complet tabloul managerial al șefilor ANP, transformând Poliția Penitenciară într-o instituție care pretinde că funcționează, dar care nu mai verifică nimic și nu mai e interesată deloc de problemele reale din penitenciare.

Responsabilitate, habarnism, amânare?

Faptul că aceste ședințe au încetat ridică întrebări serioase despre capacitatea conducerii actuale a ANP de a gestiona un sistem penitenciar complicat, încărcat de responsabilitate și dependent de coordonare constantă, de “un tătuc”. Dar care coordonare?! Care “tătuc”? Dacă problemele din penitenciare nu mai sunt discutate oficial, înseamnă că s-a renunțat la ideea că ele necesită soluții. Sau, mai grav, că ele există. Iar, într-un astfel de climat, lipsa dialogului devine o vulnerabilitate directă, iar când va exploda, cineva va trebui să dea explicații… tardive, deoarece “tătucul” amână acum pentru altă dată ce e simplu de rezolvat.

Domnule Burcu!…

FSANP transmite solicitarea fermă ca directorul general Bogdan Burcu să reia, fără întârziere și cu aceeași rigoare de altădată, ședințele periodice ANP–SINDICATE, întrucât sistemul penitenciar continuă să se confrunte cu probleme recurente. Absența acestor întâlniri a lăsat instituția fără un instrument esențial de monitorizare și corecție, iar problemele, în loc să dispară, se acumulează, devenind critice și afectează funcționarea coerentă a întregului sistem penitenciar.

P.S.

A nu se confunda ședințele Consiliului de Conducere și întâlnirile tehnice privind reorganizarea ANP și a unităților penitenciare cu ședințele ANP–SINDICATE, unde se discutau strict problemele recurente ale Poliției Penitenciare. Vorbim despre mecanisme diferite, cu roluri distincte, iar absența celor din urmă nu poate fi acoperită prin existența celorlalte două ședințe.