Statul cheltuiește 260 de lei pe zi cu un deținut. Guvernul și Parlamentul mențin risipa din buget, mimând reforma, în timp ce sindicatele au venit cu singurele măsuri de reducere a deficitului, cerând obligativitatea audierii prin videoconferință a condamnaților. Milioane de euro se risipesc anual pe ”afaceri judiciare”. Propunerea legislativă (PL-x nr. 180/2025) inițiată de senatorul PNL, Ovidiu Jitaru, sub binecuvântarea politică a fostului ministru al Justiției, Alina Gorghiu, este un text care se învârte în jurul problemei fără să o atingă. Modificarea art. 597 din Codul de procedură penală nu introduce obligația clară ca deținuții condamnați definitiv să participe la ședințele de judecată doar prin videoconferință. Exact esența fenomenului lipsește. Rezultatul: aceleași practici, aceleași costuri, aceeași risipă masivă de bani publici.
Miza reală: afacerile judiciare ale deținuților care ard bugetul României
Realitatea din penitenciare este cunoscută: anual sunt mii de cereri fictive, fără fundament juridic, fabricate cu singurul scop de a obține un transfer temporar într-un alt penitenciar „mai convenabil”. Fenomenul generează anual o risipă de milioane de euro – bani publici consumați pe transport, pază, regrupări de efective de deținuți, combustibil și ore suplimentare. Toate acestea în timp ce România condusă executiv de Ilie Bolojan taie salarii, pensii și indemnizații și împinge sistemul public în austeritate.
Parlamentul pasează responsabilitatea instanțelor, nu rezolvă cauza
Proiectul PNL nu elimină portița abuzului, ci transferă decizia la instanțe, lăsându-le libertatea să dispună prezența fizică a deținuților în sala de judecată. O astfel de soluție nu schimbă nimic. Fără obligativitate de videoconferință, rămân deschise procesele trucate, plimbările inutile și costurile uriașe suportate de bugetul statului, de români. În pandemie, același PNL a introdus videoconferința obligatorie, iar sistemul a funcționat impecabil. Acum „uită” exact măsura care a redus cheltuielile și a blocat abuzurile.
Politicienii taie din drepturile oamenilor, dar protejează mecanismele de risipă
În timp ce Guvernul mizează pe reduceri salariale, tăierea pensiilor și amputarea beneficiilor sociale, nu există nicio inițiativă reală de a opri scurgerea banilor publici către „afacerile judiciare” ale deținuților. Un condamnat costă statul aproximativ 260 de lei pe zi, iar fenomenul cererilor fictive amplifică aceste costuri absurd. FSANP a prezentat guvernanților o soluție reală de reducere a cheltuielilor: obligativitatea videoconferinței pentru toți deținuții condamnați definitiv care formulează cereri către instanțele de judecată.
Propunerea există – Rezultatele ar fi imediate.
Dar politicienii joacă teatru, nu fac politici publice.
Volumul dosarelor explodează, justiția reală stagnează
„Afacerea” plimbărilor deținuților în instanțe sufocă judecătorii, parchetele și serviciile de pază și escortare. Mii de dosare artificiale intră anual pe rol, amânând cauzele reale care afectează cetățeni, victime, familii și comunități. Situația este cunoscută atât la Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), cât și la nivelul Ministerului Justiției (MJ), care a promis că rezolvă problema ”afacerilor judiciare” și care poate confirma cu cifre că volumul acestei categorii de dosare este aberant și pune frână sistemului judiciar. Sindicatele au semnalat public situația dramatică, însă nimeni nu se atinge de sursa problemei. FSANP va recurge la alte mijloace de presiune publică (pichetări, proteste etc.) dacă polițiștii de penitenciare trebuie să plătească din nou incompetența unor decidenți iresponsabili.
FSANP: Parlamentul trebuie să legifereze responsabil, nu decorativ
FSANP solicită explicit senatorilor și deputaților PNL și întregului Parlament:
– Introduceți obligativitatea audierii prin videoconferință a deținuților condamnați definitiv!
– Eliminați plimbările fictive și procesele formale!
– Reduceți costurile reale, nu doar în declarații!
– Protejați bugetul public, nu tabieturile infractorilor!
Legile nu se fac pentru iluzii electorale, se fac pentru eficiență, ordine publică și protecția contribuabililor.
Totuși, rămâne o întrebare simplă: