Pentru cei interesați, redăm mai jos porțiunea introductivă dintr-un articol cu titlul Considerații despre închisoare care poate fi citit în întregime pe contributors.ro. Lectură de duminică utilă pentru multe zile de luni.
Considerații despre inchisoare
Tema inchisorii a fost in atentia publica in anii din urma, dar atentia publica are regulile ei, iar adevarata nevoie sociala ramane deseori ascunsa sub falduri de ignoranta. Atentia este orientata de multe ori de factori conjuncturali, iar motivatiile necinstite din spatele sustinerii unei cauze legitime decredibilizeaza cauza insasi.
Despre pedeapsa inchisorii s-a vorbit in contextul analizarii cazuisticii Curtii europene a drepturilor omului (CtEDO) si a obligatiilor asumate de statul roman spre a imbunatatii conditiile din penitenciare, dupa pronuntarea unei hotarari pilot in cauza Rezmives si altii c. Romaniei[1].
Prilejul a fost speculat de persoane din zona criminalitatii gulerelor albe care au preluat tema conditiilor de detentie spre a fi mai persuasivi in decredibilizarea sistemului de justitie care i-a gasit vinovati ori era pe punctul sa o faca.
In acest fel, in mod nedorit, egalitatea in fata legii a fost contrapusa principiului demnitatii umane ori interzicerii tratamentelor inumane sau degradante, cand, de fapt, ele trebuie sa se bucure de egala atentie.
Ceea ce ne propunem noi este o vedere nu doar asupra modului cum se executa pedeapsa inchisorii in sistemul romanesc, in lumina practicii CtEDO, ci si asupra temeiurilor acestei pedepse, asupra scopurilor sale si a reusitei ori esecului atingerii acestor scopuri. Numai pornind de aici putem observa daca nu cumva viziunea asupra inchisorii in societatea contemporana s-a schimbat deja suficient de mult – chiar daca nu indraznim inca sa recunoastem -, incat sa necesite o reasezare a politicii penale in materia pedepselor. Caci, asa cum afirma Cesare Beccaria, « fericite sunt acele natiuni care nu vor astepta ca miscarea lenta a combinatiilor si vicisitudinilor omenesti ajunse la apogeu sa fie urmata, intr-un tarziu, la extremitatea relelor, de o orientare spre bine, ci vor accelera trecerile prin legi bune ».[2]
Inclasabilul Michel Foucault a teoretizat in cursurile sustinute la Collège de France in anii 1974-1975, adunate ulterior in volumul Surveiller et punir[3], ceea ce numea el societatea disciplinara, constituita la sfarsitul sec. XVIII-inceput de secol XIX, in jurul unor institutii menite sa asigure omogenitatea si eficienta sociala (inchisoarea, azilul, spitalul, internatul, scoala, cazarma, uzina).
Apreciem ca nu este lipsit de interes a introduce si in dezbaterea romaneasca aceasta viziune transversala asupra societatii contemporane care ne ajuta sa formulam intrebarile corecte inclusiv in cadrul stiintei juridice.
Citește tot articolul pe contributors.ro
În context
https://www.fsanp.com//2021/01/31/anp-plan-de-management-al-sistemului-penitenciar-pentru-anul-2021/
https://www.fsanp.com//2021/01/30/anp-intructiune-privind-formarea-pregatirea-profesionala-a-personalului-din-penitenciare/
https://www.fsanp.com//2021/01/26/concurs-pentru-ocuparea-functiei-de-director-general-al-administratiei-nationale-a-penitenciarelor/
Deși nu foarte lung, articolul e la fel de ușor de citit ca romanele rusești, iar comentariul lui Paul de la Jilava e în trendul celor de pe site-urile sindicale…
Paul e in trend dar arata din pacate niste practici tot mai frecvente.Peste tot.Au tot fost concursuri pentru angajari din sursa externa.Tare sunt curios ce neamuri au mai angajat.Am ajuns ca in filme cand toti detinutii sunt in curte la plimbare si vine autobuzul cu prospatura.