Poliția Penitenciară a ajuns să recompenseze un criminal de polițiști. Pentru mine, ca polițist de penitenciare, aceasta este cea mai mare rușine profesională pe care am trăit-o vreodată. Și nu sunt singurul. Mii de polițiști de penitenciare simt astăzi aceeași rușine. Cum mai putem privi în ochi colegii noștri din celelalte instituții de forță ale României, când Poliția Penitenciară a premiat de cel puțin 73 de ori un criminal al oamenilor legii?
Este un eșec moral al instituției penitenciare.
Cine răspunde pentru această infamie?
Cine a decis că memoria polițistului ucis poate fi călcată în picioare de cel puțin 73 de ori?
O rușine mai mare decât aceasta nu am trăit în întreaga mea carieră.
Și dacă nimeni nu va lua măsuri, atunci problema nu mai este a câtorva indivizi din conducerea sistemului penitenciar, ci devine problema Ministerului Justiției și, în esență, a întregii JUSTIȚII.
Respect pt curajul de a spune adevarul, nimeni nu ar fi crezut ca veti avea curajul de a spune asta de Burcu
Dacă @Recorder ar face o investigație în sistemul penitenciar, ar avea material pentru multe sezoane. Trebuie doar să verifice tratamentul VIP-urilor care se află, sau au trecut prin pușcării. Cu cât au mai mulți bani în cont, sprijinul politic mai mare sau sunt mai sus în ierarhia unul clan interlop, cu atât au mai multe activități, credite, recompense, învoiri, avantaje, favoruri. Lista e foarte lungă.
Să nu uităm și de concursurile din sursă externă,o altă bubă a sistemului și principalul motiv pentru care resursa umană a scăzut la cote de avarie și calitativ și cantitativ. Intră pe posturile vacante din sectorul operativ apoi sunt așezați la locurile calde așa cum a fost făcută înțelegerea la angajare și după multe valuri de încadrare din sursă externă sectorul operativ rămâne în continuare descoperit, fără ore recuperate, cu restanțe la concediu de cel puțin un an și mai ales fără oameni pe posturi.
Cazul este profund trist și regretabil. Pentru comunitate, dar mai ales pentru familia victimei, situația este nu doar dureroasă, ci și profund dezamăgitoare.
Ne aflăm, din păcate, în fața unui exemplu clasic de eșec al sistemului execuțional. Scopul pedepsei nu este doar sancționarea faptei, ci și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Or, în acest caz, exact acest obiectiv a fost ratat, chiar în contextul aplicării unor măsuri de „încurajare pozitivă” a deținuților.
Evenimentul ar trebui să constituie un prilej serios de a rediscuta sistemul de recompensare din penitenciare. Actualul mecanism de creditare ajunge, în practică, să oblige la acordarea de recompense aproape automat, pentru participarea la diverse activități formale (evenimente tematice, activități educative sau religioase, ori simpla activitate de “dat cu mătură”, activitate firească a oricărui om pentru curătenia individuală), fără o evaluare reală a riscului sau a gradului de reintegrare.
Deși legea prevede anumite criterii pentru acordarea recompensei constând în permisiunea de ieșire din penitenciar, acestea sunt formulate vag și, mai degrabă, favorizează interesul condamnatului decât să constituie un instrument riguros de evaluare obiectivă.
În plus, trebuie menționat faptul că există situații în care instanțele( judecătorii de supraveghere) obligă administrația penitenciarului să acorde învoiri, tratând recompensa ca pe un drept subiectiv al deținutului și aplicând procedura contestației. Or, legiuitorul nu a prevăzut în mod explicit etape de contestare a deciziei de recompensare, ceea ce ridică serioase semne de întrebare privind interpretarea și aplicarea legii.
Putem acționa pentru viitor în sensul îmbunătățirii sistemului de creditare și, implicit de recompensare.
Reducerea numărului de credite alocate unor activitati de reintegrare. Serios acum, faptul că un detinut participa la câteva ședințe de cultură generală de tipul Planeta Albastră, program religios – Cuvântul lui Dumnezeu, ori Ziua Pământului, Ziua Reciclării, etc., nu poate constitui un criteriu solid de acordare a învoirilor. Au rolul lor aceste activități, contribuie la dezvoltarea cunoștințelor ppl, la petrecerea timpului în mod util în penitenciar, etc. Dar din perspectiva prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, cum contribuie?!
Apoi, trebuie o mai bună clarificare a criteriilor legale pentru recompense. Criteriile de acordare a recompenselor, în special a permisiunii de ieșire din penitenciar, trebuie definite mult mai precis, cu indicatori obiectivi și verificabili, care să includă evaluarea riscului de recidivă și gravitatea infracțiunii comise.
În mod cert se impune excluderea automată a anumitor categorii de infracțiuni grave. Pentru infracțiuni de o gravitate extremă (precum omorul, violul), acordarea recompenselor cu învoire ar trebui să fie supusă unor condiții excepționale, strict reglementate.
Eliminarea caracterului automat al sistemului de creditare este de luat în considerare. Participarea formală la activități nu ar trebui să genereze, în mod automat, drepturi la recompense. Recompensa trebuie să fie rezultatul unei evaluări calitative, nu al unei simple acumulări cantitative de credite. Stiu, sistemul de creditare, avem acolo și un critetiu calitativ- acel calificativ de “Bun”, ptr obtinerea de credite. Dar acesta se obține atât de usor, încât simpla prezență în Club a ppl este aproape suficientă.
Am mai fi utilă introducerea unei evaluări multidisciplinare reale ptr învoire. Avem psihologi, asistenți sociali în penitenciare. Implicarea lor trebuie să fie mult mai crescută în cunoașterea ppl și în fundamentarea deciziilor.
Apoi trebuie stabilită clar natura juridică a recompensei. Legea ar trebui să precizeze fără echivoc că recompensa este o posibilitate, o vocație, o măsură condiționată, nu un drept subiectiv al deținutului, pentru a evita interpretări și practici judiciare neunitare.
Limitarea sau eliminarea procedurii de contestare a recompenselor. În măsura în care recompensa nu reprezintă un drept, decizia de neacordare nu ar trebui să fie supusă contestației la judecător, ci doar unui control administrativ intern, bine reglementat.
Comentariul tău ar fi foarte potrivit dacă s-ar îndeplini cumulativ următoarele:
– tuturor deținuților de la Rahova li s-ar schimba regimul cu mult înaintea termenului legal;
– niciun deținut din Rahova nu ar mai fi transferat deși regimul său nu e custodiat în instituția respectivă;
– toți deținuții din Rahova ar beneficia doar de recompensa învoirii.
Dar până una alta, cât timp aceste “beneficii” le au doar deținuții milionari, interlopi, foști politicieni, cred că nu e de vină sistemul sau legislația.
Este o rușine pentru sistemul penitenciar și pentru orice victima a infracțiunilor când agresorul este recompensat cu permisiunea ieșirii din penitenciar, când este plimbat pe banii statului pe la mănăstiri și teatru pe motivația reeducării . Este o jignire a victimelor ( femei violate. Oameni omorâți, minore exploatate sexual ) a familiilor acestora, a cetățeanului de rând care plătește taxe .
Reeducarea trebuie să fie alegerea proprie, nu trebuie să plimb hoțul pe la mănăstiri sau teatru, nu trebuie ca statul să investească miliarde pentru reeducare . Reeducarea nu există datorită intervenției în penitenciar, ea vine natural la deținuții care au săvârșit o infracțiune din greșeală și au suportul familiei . La recidiviști nu va exista niciodată recuperare, ei se vor ocupa întotdeauna cu activități la limita legii .
Problema este mult mai profundă. Statistic vorbind, afaceriștii, interlopii și politicienii sunt primii favorizați în mediul penitenciar. O spun cifrele, documentele, faptele. Un deținut de rând, muncitor și cuminte nu reușește să aibă 24 de învoiri oricât s-ar strădui. Subiectul poate supără dar asta este realitatea.
Când tot se spunea pe aici ca SEAP cauta cu japca hoții prin pușcărie sa îi bage in fel de fel de programe , să le dea credite,ca să fie recompensati se răspundea ca trebuiesc reintegrati in societate.Uite reintegrarea!Domnilor si doamnelor care citiți aici luați aminte urmatoarele:pe criminali, pe tâlhari, pe inselatori, pe pedofili, pe violatori, pe proxeneti, pe traficanți de droguri si persoane nu îi mai poți reintegra niciodată!E in gena lor,e modul lor de viață!Treziți-vă odată!Eu va spun din experienta mea de peste 20 de ani.Cautati statisticile si verificați care e gradul de recidiva a acestora.Legea 23 pentru cine mai știe, era perfectă pt astfel de infracțiuni.Eu va spun din ce vad in teren ca sunt criminali cu pedepse de 30 ani,ajunsi in regim semideschis,condamnați pentru crime atroce ,care sunt scoși la activități productive ,unde au acces la obiecte metalice(cuțit, topor).Deținuți dereglati psihic care sunt scoși la comun cu oameni normali,la te miri ce programe de reabilitare si sunt creditati si vor beneficia de invoiri,permisii. Daca dvs D-le președinte Dorobantu va este rușine, mie îmi este silă de sistemul nostru penitenciar si de legislația actuală!
Un articol foarte bun. Acest articol coroborat cu cel posta de catre celalalt sindicat reprezentativ fac o imagine clara asupra mizeriei in care ne aflam noi ca si institutie.
Eu personal sunt scarbit si oricum nu mai am nicio speranta de revenire a sistemului. Problema este in varful institutiei si cand zic Varful ma refer la o singura persoana…
Sa cerceteze parchetul permisiunile si recompensele acordate / modalitatea de acordare / necesitatea introducerii la programe tip “Sport” sau “Iarna pe ulita din Rahova”.
Corpul de control se va pronunta intr un raport elaborat, peste cam 1 an de zile cand majoritatea vor fi iesit la pensie si vor fi bine mersii acasica.
DPCT ul inca odata isi arata “valuarea”.
Succes si sa stiti ca oamenii din teritoriu vor sa fie tinuti la curent!
Lasand la o parte orice urma de ironie/rautate, aici duc politicile de management bazate pe cumetrii si cumetrii. Nu e normal sa faci dintr un duplex de locuinte in Rahova duplex de imputerniciri in PNT Rahova si DPCT. Mai sunt si altii buni, domnule DG, nu numai doamna Huică si domnul Huică. Puneti lupa si cautati in sistem sa vedeti cati profesionisti avem, nu numai slugi cum e doamna Pian care e o nulitate absolută de care tineti cu dintii in frunte cu alti imputerniciti de sunt noaptea mintii.
Acum un om rauvoitor ar face trimitere putin la fisa de recompense a evadatului. Sa vedeti acolo minunea de pe lume.
Nu este posibil ca un detinut sa beneficieze DOAR DE RECOMPENSE CU PERMISIUNE… domnul Ministru il va acoperi din nou pe Geo ca na .. ne am obisnuit!
Acest individ nu a evadat a fost lasat sa plece singur,este diferenta intre a evada si a fi trimis in permisie.