“Cultul mediocrității”, așa ar trebui să se numească pagina oficială de Instagram a Poliției Penitenciare pentru că nu promovează instituția, ci vanitatea celor care o administrează. Fotografii inutile, cadre pozate ca la serbările școlare, zâmbete forțate și aplauze între specimenele care mimează performanța. Pagina este, de fapt, o oglindă fidelă a Direcției Management Resurse Umane (DMRU), un selfie de prost gust al șefilor structurii: o direcție în care competența a fost înlocuită de cultul propriei imagini și de obediența față de șeful zilei.
Nimic despre pușcărie
Nimic despre munca grea din teren, de la firul ierbii, acolo unde polițistul de penitenciare întâlnește deținutul. Nimic despre secții, despre efortul zilnic, despre riscurile și presiunea reală a profesiei de polițist de penitenciare. Totul e PR sterp, ca strategia ofițerilor din DMRU, o poză după alta, fără conținut, fără sens, fără mesaj.
Deprofesionizarea la vedere
Poliția Penitenciară, în forma în care este expusă pe rețelele sociale, pare o caricatură a ceea ce ar trebui să reprezinte: seriozitate, rigoare, caracter. Pagina de Instagram e dovada vie a nivelului critic de deprofesionizare la care a fost adus sistemul penitenciar condus, până mai ieri, de oportuniști care l-au îngropat zece mii de leghe sub nivelul mării.
Cei care ar trebui să fie gardienii resurselor umane au devenit gardienii propriei imagini. DMRU a pierdut contactul cu realitatea din penitenciare, cu oamenii din secțiile de deținere, din pază perimetru, din escortare la instanțele de judecată, din sectorul economico-administrativ.
Pupincurismul ca strategie oficială
Sursa răului din DMRU? Ușor de observat, chiar și trecând prin fața ANP-ului: obediența oarbă față de șeful zilei și pupincurismul ridicat la rang de metodă managerială. Ofițeri fără curaj, dar foarte eficienți în a “aranja” mutări, detașări și avansări pe pile. DMRU a devenit o colecție de yesmeni în forma lor cea mai pură: previzibili, docili și lipsiți de viziune. Toate convocările, proiectele și planurile DMRU sunt cheltuieli bugetare inutile, dar cu panglică roz. Ultimele lor proiecte nu au nicio finalitate concretă pentru sistem. În spatele pozelor de pe Instagram se ascunde o structură care nu mai știe ce înseamnă să lucrezi cu și pentru oameni.
Ce ar trebui să promoveze Poliția Penitenciară
O instituție serioasă nu se promovează cu poze regizate, ci cu autenticitate. Nici măcar o pagină de Instagram nu sunt în stare să gestioneze. Pagina Poliției Penitenciare ar trebui să reflecte:
1. munca din penitenciare, nu cultul personalității unor ofițeri de birou;
2. oameni reali, nu falși;
3. situații de risc și intervenție, nu târguri de cariere fără efect;
4. incidente din penitenciare, cariere și reușite autentice, nu falsități de genul “Dragobete ne amintește că iubirea adevărată nu are nevoie de armură, dar uneori poartă uniformă.”;
5. transparență și profesionalism, dar așa ceva nu prea avem.
Un cont de Instagram corect administrat ar fi un instrument de recuperare a respectului public pentru polițiștii de penitenciare, dacă nu ar fi folosit ca o vitrină falsă pentru imaginea DMRU, în care predomină pozele cu șefii.
Afară vopsit gardul, înăuntru leopardul
DMRU rămâne un laborator al mediocrității, unde se împachetează neputința unei instituții în derivă. Sub stratul lucios, dar dizgrațios de PR, realitatea e crudă: personal epuizat, lipsă de motivație, favoritisme și management defectuos. Poliția Penitenciară nu are nevoie de poze cu flori și cadre de grup, ci de reformă de fond în resursa umană. Până atunci, Instagramul Poliției Penitenciare rămâne doar o oglindă mincinoasă, în care DMRU își admiră propriul eșec.
O … daaaa ! ! !
De când aștept să mai constate și altcineva aspectul asta. Simțeam că mă sufoc în logica asta pe care o are DMRU. Sunt multe de povestit aici și articolul acesta este un început bun. Mulțumesc, mi-ați făcut ziua mai bună!
Nu mai suporta nimeni teatrul ieftin care se joacă de ani de zile în sistemul penitenciar. Se vinde publicului o imagine falsă, o poveste „reformatoare” care n-are nicio legătură cu realitatea din teren. În spatele comunicatelor pompoase și a articolelor făcute la comandă se ascunde o mizerie generalizată: plosnițe, igrasie, secții insalubre și puncte de lucru unde mulți colegi își riscă sănătatea doar ca sistemul să pară funcțional.
Abuzurile nu au dispărut, doar s-au rafinat. Mulți dintre cei care au făcut ani de zile rău sistemului sunt tot acolo, protejați, mutați, reciclați în alte funcții. În schimb, oamenii corecți, cei care trag pe bune, sunt călcați în picioare.
O situație amuzantă, dezgustătoare chiar, care îmi vine în minte este circul mediatic făcut la numirea actualei directoare adjuncte pe siguranța deținerii și regim — de parcă descoperise doamna remediul la cancer, după cum s-a scris prin presă. Totul promovat agresiv de aceeași mână de pupincuriști de serviciu, care trăiesc din lingușeală și propagandă ieftină, nu din rezultate reale. Iar dacă facem o paralelă cu fostul director adjunct pe pază — un om greu de suportat ca și caracter, dar net superior profesional — diferența este uriașă. Ăla măcar știa meserie, chiar dacă n-aveai ce discuta cu el ca om. Azi, în schimb, se promovează mediocritatea ambalată frumos, cu zero competență, dar mult PR.
Adevărul e că imaginea actuală a Poliției Penitenciare nu e decât oglinda fidelă a țării: o ruină morală și profesională, un colaps continuu pe toate nivelurile. Restul e doar zgomot mediatic și praf aruncat în ochii celor care încă mai cred în sistem.
Puneți în paralel fotografiile făcute la vizitele lui Ceaușescu în diferite obiecte ( orașe , fabrici ) cu fotografiile de pe pagina ANP sau unităților, și o să vedeți ca sunt identice . Propaganda multă și muncă puțină. Un alt aspect foarte important din ultimii 3,4 ani este politizarea ANP . A fost o perioadă în care se respectă o ierarhie, se organizau concursuri astfel încât cel mai bun să fie sus . În prezent, se fac doar împuterniciri pe pile și cunoștințe . Cum să ajungi să împuternicești un șef birou sau un ofițer de execuție director ? Adică, printr-o împuternicire te-ai kkt în tot efortul depus de un director adjunct sau un șef serviciu, și-l faci pe ofițerul de execuție mai mare ca ei .