Reflexul periculos al ANP-ului care fuge de introspecție: se apără de angajați în loc să-și repare greșelile.

De fiecare dată când Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) este confruntată cu o sesizare venită din partea polițiștilor de penitenciare, reacția instituției centrale a Poliției Penitenciare nu este orientată către aflarea adevărului sau remedierea disfuncțiilor, ci spre formularea unor justificări seci, menite să camufleze problemele reale din sistem. ANP se teme de oglindă. În ultimii ani, în fața problemelor, conducerea ANP a ajuns să funcționeze mai degrabă ca un mecanism de apărare decât ca unul de rezolvare. Directorul general Bogdan BURCU trebuie să dea, fără întârziere, tonul unei schimbări de paradigmă, să rupă cercul fricii și al minciunii înrădăcinate în soluționarea problemelor.

Când greșește, ANP invocă articole de lege în loc să caute soluții

Atunci când apar semnalări privind abuzuri, presiuni sau conflicte de muncă, ANP nu pare interesat să afle ce s-a întâmplat în mod concret, ci preferă să citeze articole de lege, ordine de ministru sau proceduri interne, de parcă paragrafele legislative ar putea ține locul unei analize oneste și curajoase a situației din unitățile subordonate. Această atitudine, care pune accent exclusiv pe forma juridică și nu pe fondul real al problemelor din penitenciare, arată o lipsă totală de disponibilitate pentru asumare și corectare. Se scrie repede, sec și se închide cazul.

ANP răspunde mecanic, rece și fără empatie

Răspunsurile trimise de ANP către petenți sunt standardizate, impersonal redactate și reflectă un stil defensiv, în care singura preocupare reală este aceea de a închide rapid subiectul. Nu există o cercetare veritabilă, nu există dialog, nu se propun măsuri concrete, iar în multe cazuri concluzia este trasă din start: „nu s-au constatat nereguli”. Această abordare mecanică nu face decât să adâncească prăpastia dintre administrație și angajați, între aparatul central și realitatea din penitenciare, între poliția penitenciară și cetățeni. Adevărul? Nu a interesat pe nimeni. Vom vedea ce se va întâmpla de acum încolo!

Instituția pare să se teamă mai mult de critici decât de abuzuri

În loc să trateze cu responsabilitate semnalele de alarmă transmise din teritoriu, ANP pare mai preocupat să se protejeze pe sine de imaginea unui eșec, decât să repare greșelile care afectează direct polițiștii de penitenciare. Reflexul de a bloca orice critică, de a minimaliza acuzațiile și de a se poziționa constant ca „nevinovată” este nu doar dăunător, ci și periculos pe termen lung. S-a văzut în era corupției și a abuzurilor din ultimii 4 ani. Un sistem care se apără în mod reflex devine opac, ineficient și, în cele din urmă, disprețuit de propriii angajați. Bogdan BURCU nu trebuie să devină Dan HALCHIN. Fuga de oglindă nu e conduită de manager modern, ci e un reflex de conducător panicat. Avem pretenția ca noul director general să nu fie așa. Ar fi grav!

FSANP cere o schimbare reală de atitudine, nu o nouă perdea de fum

În acest context, FSANP solicită directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), Bogdan BURCU, stoparea acestei poziționări defensive cronice și trecerea la o abordare deschisă, responsabilă și orientată spre soluții reale. Mai exact:

• revizuirea modului în care sunt tratate sesizările venite din partea sindicatelor și/sau din partea polițiștilor de penitenciare;
• implementarea unor mecanisme interne de autoevaluare (dacă sesizările au fost investigate corect, dacă există o practică de „copy-paste” în redactare, dacă răspunsurile sunt complete);
• instruirea personalului care redactează răspunsurile la sesizări, astfel încât acestea să reflecte deschidere, onestitate și un minim respect față de cei care semnalează probleme.

Cine refuză să se corecteze, devine parte din problemă. MJ trebuie să știe.

O instituție care reacționează exclusiv defensiv la orice observație critică nu doar că își compromite imaginea și reputația instituțională, dar își pierde și legitimitatea în fața angajaților săi, în fața cetățenilor. Dacă Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) continuă să trateze toate semnalele din sistem ca pe niște atacuri personale, în loc să le vadă ca pe oportunități de corectare și îmbunătățire, atunci avem o problemă serioasă, care trebuie supusă atenției Ministerului Justiției (MJ) în cadrul ședințelor Comisiei mixte de dialog social.