Sistemul fremătă, dar nu respiră, sabotat de obediență și impostură. E necesară reformă, nu reorganizare de tip Yes, man!

Reformă sau Reorganizare? Eficientizare sau Tăieri. Sistemul freamătă la propriu. Și nu e o frământare ca cele care l-au căznit până acum. Nimic din ceea ce a fost nu se compară cu valul de incertitudine și sentimentele amestecate, care au cuprins, ca o cangrenă, toată floarea cea vestită a pușcăriilor, de la Vlădică la Opincă. Speranța care a renăscut din propria cenușă, precum pasărea Phoenix, după debarcarea marelui dirijor al eșecului, zis Halchin, începe să capete culori tulburi: de la verde de Paris, la vânăt turbat și înapoi la roz-bonbon. Cine mai știe ce să simtă? Cine mai știe ce să creadă? De unde venim știm cu toții, dar către ce ne îndreptăm, nu știe nici măcar cârmaciul. Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a promis ceva. Îi puneți la îndoială promisiunea ministrului? Reforma puteți să o faceți voi. Reorganizarea e atributul ministrului. Cine va deconta eșecul?

Nu mai vorbim de idei mărețe. Vorbim de toți vinovații. Mai ales de cei „fără vină”

În acest articol nu ne propunem să facem radiografia mărețelor idei de reformă, care dau fiori reci pe șira spinării până și celui mai ignorant angajat al sistemului penitenciar, ci dimpotrivă – vrem să tranșăm realitatea și să vorbim deschis despre toți vinovații, dar mai ales despre toți vinovații fără vină ai poliției penitenciare.

Un director general prins între voință, obediență și impunere “de sus”

E vinovat directorul general Bogdan Burcu că vrea o reorganizare rapidă și profundă, fără o analiză temeinică, fără profesioniști în echipă și fără un plan bine structurat? Da. Dar nu e doar vina lui – pentru că nu și-o dorește cu adevărat. O face doar pentru că i-a fost impusă. Yes, man!

Directorii general adjuncți: orbi la pădure, ocupați cu frunzele

Sunt vinovați și toți cei trei directori generali adjuncți, care nu mai văd pădurea din cauza copacilor și care, în loc să promoveze viziuni sistemice salvatoare, se ocupă de mărunțișuri. Sunt incapabili să susțină reforma cu soluții, sau dimpotrivă – să o combată cu argumente solide. Dar nu e numai vina lor, căci decizia e deja luată. Și atunci, ce să mai spunem? Yes, man!

Supraviețuitorii: regii neputinței, eternii nepăsării

Dar cei mai vinovați dintre toți nevinovații nu sunt alții decât Supraviețuitorii. Cine sunt aceștia? Aceeași! Șefii de structuri nemuritori și reci, care, oricâte valuri și reforme ar veni peste ei, rămân neclintiți în nepăsarea lor. Asemenea unui dulău plictisit care moțăie cu labele pe ciolan, sunt gata să-și arate colții doar celor care încearcă să se atingă de trufandaua lor. În rest, timpul trece, leafa merge, la fel și împuternicirea, la fel și 50-ul. Directorii sufletului pierdut prin ANP.

Frica de reformă e mai mare decât frica de eșec

În vremurile de tristă amintire, aceștia cântau fals în struna dirijorului Halchin, preocupați exclusiv de supraviețuire. În prezent, stau la cutie, de teamă că ar putea începe reorganizarea cu ei. Și mai grav: le e frică să fie puși în situația de a propune soluții reale, de specialitate. Oricât de adormiți ar fi fost în funcții în mandatul Eșuatului Halchin, și-au dat seama că propunerile lor nu vor fi luate în serios, dacă nu se aliniază noului trend – reorganizare cu orice preț. Reformă? Reforma înseamnă performanță. Cum să le ceri performanță, când nu au performat în ultimii 4–5 ani? De unde să vină, brusc, idei, viziune, soluții? Care a fost ultimul proiect de anvergură inițiat de vreunul dintre ei, dintre directorii sufletului pierdut prin ANP? Toți știm răspunsul: singurul lor proiect e executatul perfect – Yes, man!

Astăzi nu mai e vorba doar despre cei care au greșit, ci despre cei care au tăcut și s-au vândut

Am criticat, atunci când a fost cazul, toți factorii din top managementul ANP – pentru ce au greșit, dar și pentru ce și-au asumat. Astăzi însă e momentul să vorbim despre cei care s-au complăcut, care s-au vândut pe un ciolan, care au slugărit în loc să performeze și care nu au luat atitudine atunci când, sub ochii și pe spinarea lor, Marele Eșuat Halchin ducea corabia sistemului în derivă.

Portretul colectiv al unui aparat inert: surzi, orbi, leneși, incompetenți

Directori de direcții și șefi de servicii din ANP, gomoși și plini de importanța funcției, aleși după chipul și asemănarea Eșuatului Halchin: muți, surzi, orbi și, pe deasupra, leneși și incompetenți. Yes, man!

Doi. Doar doi. Restul – să plece sau să tacă!

Ne cerem scuze celor (maxim) doi șefi care și-au făcut datoria și care nu fac parte din gașca „Yes, man!”. Nu dăm nume, pentru a-i proteja, dar suntem convinși că fiecare știe câte parale face, și cine mai are o urmă de demnitate știe exact ce are de făcut: Ori vine cu soluții și le apără, ori își depune mandatul și încetează să-și mai târască umbra inutilă pe holurile ANP-ului.

Sistemul își dorește reformă, nu reorganizare, domnule director general, domnilor si doamnelor director general adjunct, domnilor și doamnelor director de direcție! Ministrul Radu MARINESCU a promis că NIMENI nu pierde la salariu și NIMENI nu va fi dat afară.