Zilele acestea am citit despre ciclul formelor de guvernare descris de istoricul grec Polibiu. Mi-a rămas în minte o idee de-a lui, care m-a inspirat să scriu acest articol și să fac o paralelă cu Poliția Penitenciară.
Putere → ordine → belșug → confort → slăbiciune → prăbușire. Din ruine începe un nou ciclu.
Putere, ordine, belșug
În Poliția Penitenciară, puterea înseamnă ofițeri și agenți integri, obiectivi și responsabili. Ordinea înseamnă legi și proceduri respectate de agenți și ofițeri. Belșugul înseamnă salarii substanțiale care să le asigure polițiștilor de penitenciare confortul cu care s-au obișnuit astăzi în societate.
Confortul naște slăbiciune
Confortul, cum se spune, naște slăbiciune. Polițiștii de penitenciare nu mai sunt preocupați să înțeleagă puterea pe care o au, să cunoască normele și să respecte ordinea și disciplina. Și atunci devin slabi. Slăbiciunea polițiștilor de penitenciare reprezintă însăși slăbiciunea Poliției Penitenciare.
Când polițiștii nu mai cunosc normele și procedurile, nu mai știu să le aplice și nu mai sunt respectuoși. Își pierd puterea. Iar, fără putere, Poliția Penitenciară, ca autoritate, se prăbușește.
Când Poliția Penitenciară se prăbușește…
Când Poliția Penitenciară se prăbușește, deținuții pun stăpânire pe pușcării. Încep să pună stăpânire pe sistem încă din vremea în care belșugul a dus la confort polițiștilor de penitenciare, iar confortul la slăbiciunea acestora. La prăbușire, deținuții ajung să pună stăpânire de tot. Încă nu suntem în această fază a ciclului. Oare în ce stadiu ne găsim noi astăzi cu Poliția Penitenciară?
Motorul ciclului
Motorul ciclului nu este deținutul sau vreun factor extern, motorul ține de natura noastră ca polițiști de penitenciare. Ambiția noastră care a construit un sistem penitenciar puternic a ajuns să-l mistuie. Poliția Penitenciară înseamnă fiecare angajat care, în mod automat, trece prin acest ciclu fără să-l vadă.
Criza te trezește, confortul te adoarme
Vă dau exemplul căderii Romei: Slăbiciunea imperiului se instalase înaintea invaziilor barbarilor. Luxul luase locul traiului aspru, spectacolele luaseră locul datoriei civice, iar pâinea și distracțiile luaseră locul disciplinei. Vedeți ceva asemănător în Poliția Penitenciară?
Criza te trezește, confortul te adoarme cu zâmbetul pe buze.
Cum poate Poliția Penitenciară să detecteze devreme propria fază de confort, înainte ca slăbiciunea să devină ireversibilă?
Aceasta este întrebarea pentru directorul general Bogdan Burcu.
