În Monitorul Oficial, Partea I nr. 525 din 18 iunie 2020, a fost publicată Legea nr. 85/2020 pentru modificarea art. 260 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii. Prevederea a intrat în vigoare la data de 21 iunie 2020.

Legea nr. 85/2020 are ca obiect de reglementare modificarea art. 260 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit căruia constituie contravenție şi se sancționează ,,nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară”.

Cu alte cuvinte, factorul legiuitor propune ca ,,nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară să fie sancționată contravențional cu amendă de la 1500 lei la 3000 lei pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară”.

În fundamentarea actului normativ, se arată că ,,Este necesar un plafon maxim al cuantumului amenzii, similar altor prevederi din lege. Angajatorul are la dispoziție instrumente privind compensarea orelor suplimentare, prin acordarea de timp liber corespunzător sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin plata orelor suplimentare.

Angajatorul este sancționat abia după ce se constată că nu şi-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege şi este justificată sancționarea pentru fiecare angajat față de care nu și-a îndeplinit aceste obligații.”

Referitor la munca suplimentară, Legea nr. 53/2003 stabilește câteva coordonate:

Ca regulă generală, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Potrivit art. 120 – art. 124 din Legea nr. 53/2003, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.

Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident. La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea duratei legale a timpului de muncă.

Efectuarea muncii suplimentare peste durata maximă legală a timpului de muncă este interzisă, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.

Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

În perioadele de reducere a activităţii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.

În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul legal, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.

Sporul pentru munca suplimentară, se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Referitor la tinerii în vârstă de până la 18 ani, aceștia nu pot presta muncă suplimentară.

O analiză comparativă între vechea și noua reglementare presupune evidențierea asemănărilor și a deosebirilor dintre cele două reglementări, precum și sublinierea noutăților aduse de factorul legiuitor.

Vechea reglementare: constituie contravenție şi se sancționează ,,nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei”.

Așadar, potrivit acestei reglementări, amenzile pentru munca suplimentară sunt cuprinse între 1.500 lei și 3.000 lei, fără a exista o corelare a cuantumului amenzilor și numărului de ore suplimentare efectuate, numărul de salariați care au făcut ore suplimentare.

Noua reglementare: constituie contravenție şi se sancționează ,,nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară”.

Potrivit legiuitorului, modificarea art. 260 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 pleacă de la existența unor ,,companii cu mii de angajați, cifre de afaceri de milioane de euro și care cumulau anual sute de mii de ore suplimentare peste limita legală.

Aplicarea unei amenzi maxime de 3.000 lei în asemenea cazuri nu are cum să producă un efect disuasiv, având o valoare modică.”.

Elementele de diferențiere între vechea și noua reglementare sunt generate de necesitatea ,,corelării cuantumului amenzilor cu numărul de ore suplimentare efectuate și numărul salariaților care prestează ore suplimentare pentru a asigura o proporționalitate între amendă și amploarea contravenției”.

Legiuitorul arată că actul normativ ,,va determina o descurajare a prestării orelor suplimentare dincolo de limita legală, cu consecințe benefice atât pentru sănătatea angajaților, cât și pentru productivitate”.

Dispozițiile actului normativ pleacă de la premisa potrivit căreia peste 35% din angajații români muncesc mai mult de 40 de ore pe săptămână, fiind expuși riscului de ore suplimentare. De asemenea, considerentele emiterii actului normativ arată că ,,impactul muncii în exces asupra sănătății și performanței angajaților este eminamente negativ”, ,,orele suplimentare afectează viața personală și familială a individului prin simplu fapt că reduce timpul petrecut alături de familie și implicare scăzută în dezvoltarea copiilor”.

Atenție! Potrivit art. 260 alin (4) din Legea nr. 53/2003, ,,În cazul constatării săvârşirii uneia dintre faptele prevăzute la alin. (1) lit. e) -e^2), inspectorul de muncă dispune măsura sistării activităţii locului de muncă organizat, supus controlului, în condiţiile stabilite în procedura de sistare elaborată de Inspecţia Muncii şi aprobată prin ordin al ministrului muncii şi justiţiei sociale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, după consultarea prealabilă a confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional.”

Prin urmare, se constată faptul că în cazul contravenției prevăzută la art. 260 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 legiuitorul nu a dat contravenientului posibilitatea de a achita jumătate din amendă, urmărindu-se ca nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară să fie sancționată cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară.

De asemenea, pentru nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară, inspectorul de muncă nu poate dispune măsura sistării activității locului de muncă organizat, supus controlului, întrucât alin. (4) al art. 260 din Legea nr. 53/2003 a rămas nemodificat. (sursa: link)

În context

https://www.fsanp.com//2020/06/19/orele-suplimentare-ale-politistilor-de-penitenciare-inca-in-disputa-in-instanta/

https://www.fsanp.com//2020/04/02/ministerul-justitiei-confirma-plata-orelor-suplimentare-nerecuperate-pentru-personalul-din-penitenciare/

https://www.fsanp.com//2020/02/24/anp-recuperarea-orelor-suplimentare-fara-a-vulnerabiliza-penitenciarele/