În cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) funcționează, în prezent, structuri care desfășoară activități identice sau parțial identice, cu același scop declarat: prevenția, siguranța și controlul evenimentelor negative din penitenciare. Direcția Prevenirea Criminalității și Terorismului (DPCT) și Direcția Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar (DSDRP) ajung, în practică, să analizeze aceleași situații, să emită informări paralele și să consume resurse umane și financiare pe aceleași subiecte. Această suprapunere fragmentează sistemul penitenciar. FSANP a sesizat Ministerul Justiției (MJ).
Ori, ori! Dar cine să o facă?
Rezultatul este unul previzibil: responsabilitate diluată, birocrație suplimentară și decizie întârziată. Unitățile penitenciare sunt puse să răspundă la solicitări multiple pe teme identice, iar managementul central al ANP-ului primește rapoarte diferite despre aceleași evenimente. În loc de eficiență și claritate, sistemul penitenciar produce doar hârtii în care sunt scrise cu limbaj de lemn dublări de activități și confuzie, exact contrariul reformelor de debirocratizare asumate public de Guvern și Ministerul Justiției (MJ).
Încălcarea principiilor celor 3E
FSANP consideră că a venit momentul unei decizii ferme din partea șefului ANP, Bogdan Burcu. Într-o instituție “de talia” Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), nu este acceptabil ca structuri diferite să facă același lucru în paralel. Aplicarea reală a principiilor eficienței, eficacității și economicității înseamnă atribuții clare, responsabilitate unică și un sistem care funcționează coerent.
Cine-i șeful, coane?!
Polițiștii de penitenciare din unități au ajuns să nu mai știe cine le este, de fapt, șef: ofițerul de prevenire care joacă rolul de controlor de legalitate și se substituie șefilor reali sau șeful de secție, șeful de tură, șeful de regim ori de siguranță, ba chiar directorul adjunct. Directorul general Bogdan BURCU are, teoretic, rolul de a stabili comanda penitenciarelor din gestiune, dar în practică lucrurile arată ca într-o comedie plătită din bani publici: în pușcării, și DPCT și șefii ierarhici verifică aceleași abateri disciplinare ale polițiștilor de penitenciare, se uită toți la aceeași problemă, dau din cap în același timp și… nu mai decide nimeni nimic. La final, responsabilitatea își ia geaca, iese liniștită în pauza de cafea, la țigară iar poliția penitenciară rămâne pe loc. De aia suntem unde suntem: pentru că regulile prost scrise de ANP ne pun să ne încurcăm singuri în borcane.
AICI Solicitarea FSANP către MJ: Adresă FSANP catre MJ – rescriere atributii DPCT vs. DSDRP (reformă ANP)