Ceva pare c-a stricat un plan de tranzitie care-ar fi trebuit sa transforme o lunga si dubioasa espectativa intr-un simulacru de sindicalism din categoria “noi ne facem ca ne suparam, voi va faceti ca ne rezolvati”. Iata ca, uneori, jocul la offside in sindicalism nu prea reuseste, cu toata prietenia angajatorului.

Un razboi ciudat inventat dupa cel adevarat

Recentele proteste din penitenciare declansate de colegii sindicalisti care-au ales sa taca adanc 2 ani, cat a durat mandatul lui Tudorel Toader seamana, cumva, cu straniul razboi inceput dupa razboiul lui Hiroo Onoda, un soldat japonez din cel de-al doilea razboi mondial. Acesta, desi stia ca lupta se incheiase si incepuse o noua etapa, s-a apucat sa vaneze la ‘inamici’ undeva prin junglele Filipinelor.

La fel si cu actiunile de proteste declarate subit dupa ce un ministru nou inscaunat a lansat invitatia la dialog. Nu mai spun ca am participat cu totii la aceste intalniri si, culmea, am mai fost si de acord ca o lista acceptabila de prioritati pe termen scurt propusa de Ministerul Justitiei. Astfel, nu intelegem situatia hilara in care se afla cei care, zilele acestea, au cerut si scandat demisii, desi nu stiau nici cine si nici de ce ar trebui sa demisioneze.

Sigur, sindicalisti fiind, tinem partea sindicalistilor si stim ca promisiunile nu echivaleaza cu rezultate, dar macar un ragaz acordat celui care s-a aratat deschis la dialog, cred ca tine de o elementara intelegere a regulilor unei negocieri pe care partile o doresc de success. Asta daca scopul este de a mima ca rezolva acum probleme ignorate in trecutul recent.

Contratimpul protestelor in penitenciare

Au dezvenit, brusc, mult mai grave problemele despre care colegii nostri au ales sa nu spuna nimic in ultimii 2 ani? Sigur ca nu. Intrebarea ar fi care-i strategia, dincolo de faptul ca, de cand lumea, colaboratorii incearca sa schimbe barca scufundata, exact la timp pentru a se da dizidenti. Explicatia organizatorilor este ca daca tot au planificat actiuni de protest, vor sa le si faca, indiferent de context.

E si asta o explicatie, doar ca protestele tarzii  din fata penitenciarelor nu-s spectacole si nu ajuta in negociere, nici macar pentru cei obisnuiti de angajator intr-o relatie de genul “voi va faceti ca protestati, noi ne facem ca rezolvam”. Acesta este un fel de scenariu pentru cotizantii care inca ar mai fi dispusi sa creada in lucruri negociate subteran si pe baza carora se face un fel de piesa de teatru sindical, al carei actori au fost muti timp de 2 ani și au jucat dupa regia lui Tudore Toader

Nu stiu altii ce-ar face, dar asa cum am salutat trezirea coelgeilor nostri, ii informam cat se poate de amical ca e foarte simplu la momentul asta ca ministrul sa ne aminteasca la toti ca a facut primul pas si a deschis dialogul si ca i s-a raspuns cu actiuni de protest pentru probleme create in mandatul Toader, pe care chiar vitejii de azi le-au validat prin inactiune.