Deținutul a fost prins, dar atestă că reorganizarea pușcăriilor e periculoasă: Mărgineniul scapă deținuți ”ca în filme” înainte să primească și Găeștiul și Ploieștiul. Evadarea de la Mărgineni spulberă mitul reorganizării eficiente.

Evadarea recentă de la Penitenciarul Mărgineni arată, fără echivoc, cât de periculoasă poate fi „reforma” prin unirea unităților penitenciare, promovată cu zel de actuala conducere a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). Cazul, deși pare un incident izolat, reprezintă un avertisment pentru ANP și MJ: Dacă un director abia poate ține sub control propriii deținuți de la regim închis și maximă siguranță, cum ar putea veghea eficient și asupra altor sute de persoane private de libertate, aflate la zeci de kilometri distanță, în alt penitenciar?

Breșă de securitate înainte de extinderea responsabilităților – reorganizare fără impact.

Planul de comasare a Penitenciarelor Găești și Ploiești sub conducerea Mărgineniului transformă siguranța locurilor de deținere într-un experiment periculos. În loc să consolideze managementul și siguranța, conducerea ANP intenționează să împrăștie resursele și atenția directorilor, reducând capacitatea reală de supraveghere a deținuților, dar și coordonarea promptă și directă a polițiștilor, prin desființarea unor funcții de conducere în numele ”sfintei economii” de câteva zeci de mii de lei pe lună. Asta se întâmplă când privești siguranța românilor printr-un EXCEL de contabil repetent. Evadarea de acum este demonstrația practică a ceea ce urmează: mai puțină vigilență, mai multe breșe și un risc crescut pentru personal și societate.

Liga rușinii în loc de Champions League-ul penitenciarelor

Reforma penitenciarelor nu poate însemna doar schimbări pe hârtie, dictate din birou de la București, fără analize de impact și fără a ține cont de realitatea din teren, din pușcăriile sufocate de birocrație, cu ochii căscați la o digitalizare care lipsește cu desăvârșire și cu un deficit de personal care ucide la propriu procedurile interne, făcându-le inaplicabile. Dacă înainte de unificare apar asemenea breșe, ce se va întâmpla când un singur director va răspunde de două sau trei penitenciare? În loc să ne pregătim pentru „Champions League” al managementului penitenciar, riscăm să jucăm în liga rușinii, cu porțile larg deschise pentru deținuții care vor pune în pericol cetățenii României.