Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), prin DSDRP, a transmis un mesaj clar și, de această dată, util: începând cu 10 iulie 2025, la apelul de dimineață vor participa activ nu doar supraveghetorii, ci și șeful de secție, psihologul, educatorul și asistentul social. Sub coordonarea directorului adjunct siguranță și regim penitenciar (DADRP) și a șefului serviciului regim penitenciar (SSRP), această măsură poate aduce o schimbare reală în climatul de pe secțiile de deținere.
Apelul – barometrul tensiunii din penitenciare
Apelul de dimineață nu este doar o formalitate, ci este momentul-cheie în care se simte pulsul secției, se detectează tensiunile și se pot preveni din fașă incidentele operaționale sau chiar critice. Dacă deținutul este ascultat, dacă are cui să i se adreseze – șef de secție, psiholog, educator, asistent social – multe probleme se sting pe loc, fără să se transforme în focare de criză. A ignora vocea deținutului înseamnă să ignori potențialul pericol al zilei care tocmai începe. Supraveghetorii au, în sfârșit, un sprijin real. Măcar pe perioada apelului… E un început!
Climatul tensionat se detensionează prin comunicare, nu prin izolare
FSANP consideră că implicarea directă a întregii echipe de reintegrare în apel, dar și a șefilor de secție, este o măsură logică, corectă și necesară. Ofițerii trebuie să fie văzuți, să fie prezenți, să asculte problemele deținuților. Această măsură va degreva supraveghetorii (oamenii de la firul ierbii) de zeci de probleme. Nu din birou, ci acolo unde se simte realitatea – pe secție. Cu cât mai deschisă e comunicarea, cu atât mai calm și controlat va fi mediul din sectorul de deținere.
FSANP: Salutăm decizia ANP, dar vrem implementare, nu mimă.
FSANP salută această decizie și cere implementarea ei imediată, nu doar pe hârtie, ci în practică – consecvent, coerent și fără sincope. FSANP roagă sindicatele afiliate să monitorizeze dacă această măsură este implementată și să semnaleze subsemnatului dacă această ”minune” ține trei zile. Rog supraveghetorii să semnaleze în comentarii dacă măsura nu este implementată în mod real, ci doar pe hârtie sau Whatsapp, așa cum ne-am învățat în ultimii ani în poliția penitenciară.
O decizie cu adevărat importantă și chiar benefică sistemului penitenciar.
Aduce ea unele probleme de implementare și ceva disconfort în rândul personalului, dar dacă se reușește deprinderea unei reguli generale, suntem cu adevărat câștigați.
Sperăm să nu fie doar o decizie de tipul minunilor din penitenciare, iar măsura să funcționeze ca regulă de bază și nu doar la nivel de principiu.
Cred ca acum ține de fiecare unitate cum gestionează și de fiecare șef cum alege să monitorizeze măsura, dar și cum “fructifică” ceea ce “strânge” dimineața la apel.
Suntem vigilenți și sperăm de ne iasă “resuscitarea” sistemului în întregul său.
Cosmin, ai punctat foarte bine elementul de prevenție in ceea ce privește reducerea potentialului producerii unor incidente operationale si chiar critice, prin cunoașterea si abordarea integrata a problemelor “inca de dimineata, cand vedem persoanele private de libertate la fața”
Cunoașterea problemelor, a nemultumirilor si a preocuparilor celor dati in grija noastra, pentru a asigura un climat de ordine si disciplina, activitate bazat pe ascultare activa, comunicare bidirectionala si feedback reprezinta cea mai eficienta formula de lucru: si nu sunt doar vorbe goale, chiar trebuie sa credem in conceptul de siguranta dinamica.
Eu, ca “reprezentant al multor pazisti din sistem” (pot afirma asta), sunt convins ca siguranta personala a polițistului de penitenciare este garantata de siguranta dinamica, de modul cum relationeaza, cum este perceput si respectat, cum se impune…mai mult decât gratia, grilajul (de tronsonare sau de siguranța al ușii de la camera), lacătul, catusele, sprayul, bastonul/tonfa….
Supraveghetorul este “agentul de securitate”, nu gardianul!…este simultan si Bruce Lee, si psiholog, si negociator, si paramedic, si “lucrător de intelligence”…iar el este primul beneficiar al acestei inițiative integrate de abordare a momentului solemn numit APEL…cand vedem ca nu este singul in solemnitate, ci are ofiterii “umar langa umar!”
Ma bucur ca sprijini inițiativa si cu astfel de viziune, ca lider de sindicat, vei atrage la rândul tau respectul tuturor colegilor care lucreaza in contact direct cu persoanele custodiate.
Tinem aproape!
Bun demersul! Poate cu ocazia asta isi schimba si directorii programul de femei gravide si nu mai vin de la ora 8… ca doar activitatea trebuie coordonata de director conform adresei, nu?
O decizie total inutilă. In unele camere sunt mai mulți polițiști decât personal. Vad în acest articol o răutate gratuita care nu își are rostul. Cine crede că cei de la ,,socio ” stau degeaba sa se mute la acest sector și dacă nu vă plac ofițerii cred că ar trebuie să ieșim din acest sindicat. Apelul se poate face și la alte ore și oricum la noi in penitenciar chiar s-a făcut și la ora 12 și seara la ora 17. Pulsul deținuților nu se ia niciodată la apel. Am participat de mai multe ori și nu s-a descoperit nimic deosebit. Din punctul meu de vedere este o inițiativă fara consecinte pozitive.
Și am uitat sa mai adaug ceva: da, sunt de la ,,socio’ și da, sunt ofițer. Eu nu m-am uitat niciodata facă alte sectoare își fac sau nu treaba, dar am rămas uimită sa văd că sunt persoane care cred că cei de la ,,socio” nu fac mare lucru. Va spun totuși că la penitenciarul unde lucrez eu, supraveghetorii se plâng că-i zăpăcim și le cerem toată ziua deținuți care sunt scoși la programe, activități, consiliere, evaluări ai convorbiri. De ce s-ar plânge daca stam degeaba? Eu zic că acest sistem va merge înainte doar daca învățăm să ne respectăm unii pe alții și să facem front comun. Sa lăsăm la o parte răutățile gratuite pentru că eu ii văd pe toți ,,colegi ” indiferent daca pe umăr avem limite sau stele, important este sa fim oameni. Regret sa vad atâta răutate! Înainte oamenii erau mai uniți! Nu va îndepărtați de valorile importante!