Replica directorului general al ANP, Bogdan Burcu, la articolul FSANP transmite o tentativă de calmare a apelor, dar și o strategie de justificare a unei selecții preferențiale de directori “specialiști”, mascată în jargon de penitenciar și ambalată în discurs populist. Totul pentru a justifica “reforma burcucașă”. Iată concluziile noastre, trase în urma postării de pe Facebook a lui Bogdan Burcu, coroborate cu articolul FSANP:
1. Burcu confirmă tot ceea ce FSANP a criticat: selecția pe sprânceană, în cerc închis
În loc să demonteze acuzația că, la adunarea exclusivistă de la Rodbav, au fost aleși doar „Burcii”, Bogdan Burcu o confirmă indirect: spune că „au fost aleși unii dintre cei mai experimentați directori”, adică exact cine a vrut ANP, fără niciun criteriu transparent, fără nicio consultare prealabilă cu toți directorii, cum ar fi fost logic într-un proces de reformă reală. “Burcii” au fost aleși doar pe reputația „legendată” a unui Ștefăniță, Petrică și-un ultim Aurel. Ăsta ultimul cred că le toarnă în pahare bere. De-aia l-or fi luat “smecherii” sistemului la Rodbav.
2. ANP a pus carul înaintea boilor
În postare, Bogdan Burcu recunoaște că „ideile vor fi discutate cu alți specialiști și sindicatele în săptămânile următoare”, deci grupul restrâns a fost convocat înainte de consultare cu specialiștii, exact cum FSANP a reclamat: fără idei centralizate, fără transparență, fără implicarea specialiștilor sistemului. Reforma burcucașă s-a decis, abia apoi urmează „consultarea” – pur decorativă.
3. Limbajul de lemn ascunde disprețul pentru „ceilalți” directori
Directorul general Burcu spune că un grup mai mare „ar face discuțiile irelevante”, ceea ce înseamnă clar: ceilalți directori sunt considerați irelevanți. Deci „șmecherii” din cercul lui Burcu decid viitorul „neburcilor”, cu riscul ca aceștia din urmă să rămână fără posturi sau fără perspectivă. E un elitism disprețuitor, nu o strategie incluzivă, domnule director general. Cine v-a sfătuit să fiți atât de disprețuitor? Care dintre cei trei consilieri? Să fie sforarii din umbră?
4. Răspunsul vine târziu și reactivează retorica „bunei-credințe”
Geo-Bogdan Burcu nu aduce nicio dovadă, doar invocă buna-credință și „responsabilitatea participanților”. Dar cine sunt acești participanți? Aceiași directori care au tăcut în fața abuzurilor anterioare, care au servit „Yes, man!” și care astăzi sunt reciclați în „profesioniști de bază”. O mână de obedienți cu spate gros și coloană moale, reșapați în directori “experimentați și responsabili”, care, acum, joacă rolul de experți doar pentru că au fost obedienții lui Halchin? Niciunul dintre acești “experimentați responsabili” n-a fost în stare să oprească haosul trecut, dar acum își dau cu părerea despre viitorul sistemului penitenciar, pe banii cetățenilor, cu indignarea noastră. Sunt aceiași figuranți de reformă, doar cu pancarta schimbată. Nu mai scrie Halchin pe ea, acum scrie Burcu. Peste ceva timp vor scrie numele următorului director general, în timp ce tu, Bogdane, poate vei fi istorie sau… MARE reformator.
5. Reforma se anunță tot în logica „ședinței de taină”, nu în cea a construcției colective
Ce ne spune șeful pușcăriilor, Burcu, de fapt? Că reforma se face în cerc restrâns, „14 ore de muncă grea”, deci ar trebui să credem că e serioasă și legitimă doar pentru că se discută mult. Dar FSANP arată că problema nu e durata, ci modul de selecție, lipsa de transparență și absența dezbaterii reale cu specialiștii din sistem. Printre BURCI, de ce nu s-a găsit vreun specialist pe probleme medicale, pe pază, pe reintegrare, pe economic, pe evidență, pe resurse umane? Bogdane, o reformă serioasă nu se validează prin ore multe de vorbă, ci prin oameni competenți și criterii clare. Când se confundă oboseala cu legitimitatea, ANP pedalează în gol, pe traseul vechilor greșeli. Nu vreau să îl regret pe Răposatu’. Ar fi prea devreme.
Concluzia FSANP: E clar! Burcu nu demontează acuzațiile noastre, ci le ambalează politicos
În ciuda tonului împăciuitor, Bogdan Burcu confirmă involuntar toate suspiciunile ridicate în articolul FSANP: decizia e luată într-un cerc mic, ales netransparent, fără implicarea reală a întregului sistem, fără propuneri colectate din teritoriu de la profesioniști, iar reforma riscă să fie dictată, nu construită. Grupul de lucru are rolul de a legitima niște idei servite directorului general de cei care conduc din umbră ANP-ul. În realitate, niște pensionari care-l păpușează pe directorul general decid viitorul a peste 600 de funcții de conducere și transformă supraveghetorii în asistenți de îmblânzit infractori, cu mângâieri educaționale pe creștet. Această reformă riscă să fie un nou experiment pe spinarea sistemului, validat “la comandă” de aceeași rețea de obedienți reciclați în „oameni de bază”. Asta nu e reformă, e un șut în fundul tăbăcit al poliției penitenciare.
De altfel dacă analizați discursul lui Burcu veți ajunge la concluzia ca nu spune nimic, ati descris exact, un limbaj de lemn care indiferent cat ai încerca sa înțelegi nu poți . Este genul care îți da impresia ca muncește făcând “gălăgie”. In realitate gălăgie multă și muncă puțină, a fost descris perfect în “atenționarea” clasificată secret de serviciu primită de la fostul director general . O puteți căuta pe internet pentru ca documentul clasificat gestionat de dansul a ajuns pe internet .
Se pare ca articolul i a trezit, se fac demersuri sa mai plece cateva persoane la intalnirea de gradul 0 de la Rodbav, vedem ce specialisti vor fi alesi
La fel ca si Burcu(eternul imputernicit) majoritatea directorilor daca nu chiar toți (împuterniciții) nu au fost alesi pe criterii obiective ci pe sistemul PCR(pile, cunoștințe, relatii). Jeg de sistem mai mare ca acest ANP nu cred ca mai exista niciunde.
Daca desfiinteaza functiile de conducere, in speta sef tura, îi poftim pe domnii directori in timpul lor liber sa audieze RH ,sa puna in libertate etc.
Ce pretenții să ai când un șef de tură comentează ( în pup… în d@s ) pe Burcu care îi desființează funcția . De altfel același șef tură este la rându-i un pilos care lucra pe la achiziții la Craiova și acum s-a trezit șef de tură și nu știe pe cine să mai pupe, lingaule, dacă nu-ți păsa ca îți desființează funcția măcar abține-te de la comentarii .
Reforma care se dorește a fi făcută , este peste puterea de înțelegere a oamenilor. De ce să faci reforma când, in prezent, sistemul penitenciar este destul de bine structurat , cu funcții de middle management și top management. Sigur , ca în orice sistem , există și plusuri și minusuri , dar astea sunt de corectat … O astfel de reformă poate conduce la un blocaj total și cred ca personalul nu va rămâne indiferent ( mai ales cei cărora le-ar fi desființată funcția ) . Vom vedea …
Despre încadrarea elevilor de la Școala Națională de Poliție Penitenciară observ ca nu se aduce în discuție,dacă se întâmplă in septembrie sau in decembrie sau la anul!
Eu sunt de părere că e nevoie de o schimbare și trebuie recalibrate puțin niște atribuții.
Nu e normal ca agentul să fie singur pe secție cu 200 de deținuți, fără prea mult ajutor, iar sistemul de reintegrare să aibă standarde maximale.
Ca o asistentă medicală să fie singură pe o pușcărie, iar în altele locuri 6 pe o sectie dintr-un spital penitenciar cu 30 de deținuți.
E total nedrept să vezi cum, în spatele multor copy-paste-uri, se prefigurează ideea nevoilor identificate și a activităților structurate și nestructurate sau a imposibilității de sprijin și lipsa de asumare.
Unele activități care, atunci când necesită a se desfășura, pun toată greutatea evenimentelor tot în sarcina supravegherii personalului operativ, în timp ce se conturează ideea imposibilității de supraveghere de către personalul de reintegrare, ssm, msu, gospodari etc.
Nu vreau să prefigurez ideea că „paza e totul”, iar alte sectoare nu fac nimic. Toți fac ceva, însă sistemul de atribuire a sarcinilor încredințate face ca ele să fie împărțite disproporționat.
Nu vreau să mă gândesc la acele sectoare în care, mai în toate unitățile, aud ideea că „nu pot face aia, nu pot repara aia, nu instalează camere, nu administrează camere, nu modifică, nu, nu, nu și nu”.
Nu au cursuri de specialitate, nu pot face asta, nu aia, nici cealaltă; uneori stai și te întrebi: dar ce pot face unii și dacă chiar nu poți face tu nimic ca șef?
Ce e cel mai trist e că, dacă vrei să faci ceva, să echilibrezi sarcinile sau să faci o schimbare de paradigmă letargică, atunci vezi o avalanșă de șefi de structuri de prin ANP care îți spun că „nu e normal”, că „ei sunt alt sector”, că „nu au în fișa postului”, că „sunt standarde”, că „trebuie module de pregătire, cursuri, ca aia nu-i camera de gardă, e camera de mobilizare”, și din nou: nu, nu și nu.
Realitatea e că ajungi să îngreunezi tot oamenii buni, să atribui sarcini tot personalului obișnuit să facă compromisuri (fără să se compromită) și aștepți ca, într-o zi, cineva să schimbe ceva la levelul următor sau visezi că, într-o zi, o poți face chiar tu.
Sper că nu deranjează pe nimeni comentariul meu, dar parcă am simțit nevoia să spun și eu două vorbe.
PS: Nu cred că poate cineva, cel puțin nu acum, să schimbe sectoare cu rădăcini adânci în legislație subsecventă, pe care, prin diferite contexte, strategii, poziții procesuale sau abordări, le-am acceptat ca fiind „aplicabile” în sistemul penitenciar. Dar rămâne de văzut…