Sunt pline pușcăriile de nevinovați. E primul lucru pe care-l afli dacă intri în contact cu mediul carceral. De vină e victima, polițistul, procurorul ori judecătorul. Nu neapărat în ordinea asta. Iar când ‘nevinovatul’ mai are și cu ce plăti avem ocazia să citim și în presă despre asta. Nicușor Constantinescu: Mă uit cu milă la judecătorii care m-au condamnat nevinovat; niște viermi.
Adrian Abălașei, colegul nostru de la Penitenciarul Botoșani, scrie despre minciunile guvernării și amitește că deși România s-a angajat în 2017 după condamnarea CEDO, să urmeze un plan de măsuri pe urmatorii sapte ani (2018-2024), ce va moderniza 1351 de locuri de cazare în penitenciare și va construi 8095 de locuri noi, nimic nu s-a intamplat.
Read More “Promisiuni veșnic amânate înainte de a fi uitate?!” »
Așa ar suna o traducere aproximativă a unui articol publicat recent despre sistemul penitenciar american, care surprinzător sau nu, se aplică perfect și instituțiilor penitenciare românești. Diferența notabilă ar fi că la noi politicieni cu dosare penale și interpușii lor au subminat intenționat penitenciarele în ultimii ani.
Presa a scris zilele astea, promovând un fake news grosolan, că Liviu Dragnea ar fi fost agresat spre bătut, dacă citim titlurile, în Penitenciarul Rahova. În text apar doar ceva scuipați și înjurături, și asta infirmat oficial. Între timp, apare un conflict ciudat pe tema extrem de delicatelor rapoarte GRECO.
Descenralizarea e bună. Face sistemele complexe să funcționeze mai bine eliminând paralzia de la centru și apoplexia din extremități, în cazul nostru centrul fiind ANP, iar extremitățile unitățile penitenciare. Singura problemă e că din lipsă de opțiuni, deseori, în funcțiile de conducere de prin penitenciare ajung să fie împuternicite persoane care nu prea au treabă cu managementul.
