Prezentul articol este izvorât din experiența mea de președinte al FSANP și este declanșat de o poveste pe care am ascultat-o recent, în prezentul istoric. Multe povești am mai auzit între timp despre directorul sau directoarea pe care îl voi numi generic „patron”. Îmi este mai simplu să scriu astfel. Nu îi dau numele pentru că nu este fair-play. Nu am discutat încă direct problema care mi-a ajuns la urechi și nu vreau să fiu exagerat de subiectiv. EL/EA se va simți. Acest ARTICOL este o ATENȚIONARE. Continuarea compotamentului patronului va naște reacții sindicale din partea FSANP.
PUȘCĂRIA, FEUDĂ PERSONALĂ
Pușcăria este condusă ca o feudă personală, iar „patronul” nu este ajutat nici de minte, nici de fizic. La viața lui de „patron” nu s-a remarcat vizibil. A fost o umbră a cuiva. Așa sunt abuzatorii ăștia. Au stat prea mult în umbră. Iar când ajung să umbrească la rândul lor, umbra lor nu dezvoltă caractere sau personalități. Le ucide.
DE CE O FACE?
O face din frustrare?
O face pentru că așa trebuie?
O face pentru că așa e legal?
O face pentru că așa e moral?
Eu știu răspunsul. Dumneavoastră, cititorii, nu. Cei care îl identifică pe „patron” cu al lor din curte, știu foarte bine.
NU TE POȚI JUCA CU OAMENII
Nu te poți juca cu soarta, viața sau sentimentele unui subaltern doar pentru că ești vreo rudă sau pilă a cuiva care este sau care a fost cocoțat în vârful Administrația Națională a Penitenciarelor (NAP) sau pentru că te susține vreun sindicat. Nici pila și nici sindicatul nu ar trebui să îți tolereze să te porți ca un ticălos de patron cu polițiștii de penitenciare. Nu e SRL. Este instituție publică a statului.
Poți să iei măsuri temporare împotriva unui angajat atunci când este rău intenționat sau când a provocat cu intenție o abatere disciplinară ori o infracțiune. Dar nu poți să te joci ca pisica cu șoarecele cu un polițist de penitenciare doar pentru că nu ți-a pus viața pe tavă sau pentru că a luat o decizie în viața personală sau profesională care nu te afectează și nu produce nicio pagubă unității pe care o manageriezi.
FRUSTRĂRILE DIN SPATELE DECIZIILOR
Mă gândesc că asemenea patroni-masculi iau unele decizii pentru că au fost înșelați, pentru că au „pârghia” mică sau pentru că fizicul lor arată execrabil la vârsta pe care o au. La patroni-femeie, mă gândesc că sunt „nedorite” sau că le-a fugit bărbatul cu una mai frumoasă și mai tânără. Oricum ar fi, deciziile lor nu mai au legătură cu funcția.
RESPECTUL CU FORȚA
Specimene ca voi sunt respectate cu forța în unitățile pe care le conduceți, pentru că un act administrativ – o împuternicire – v-a oferit posibilitatea să fiți cineva. Nu pentru că ați avea vreo calitate reală în acest sens.
ADEVĂRUL DIN AFARA PORȚII
În exterior, când ieșiți pe poarta penitenciarului, sunteți exact cum sunteți în realitate. Înșelați, sluți, chicioși, frustrați. Niște oameni care fără acele împuterniciri ar fi nimeni. Niște NIMENI, așa cum trebuie spus, fără ocolișuri.