Guvernul cade, dar „găurile din ușă” rămân. Vă mai aduceți aminte povestea cuielor bătute în ușă, din Abecedarul de pe vremea multora dintre noi? Cei trecuți de 35+… Mai jos vă redau “Pilda cuielor de penitenciar” – text moral scris pentru a ilustra efectele faptelor decidenților politici asupra Poliției Penitenciare și asupra polițiștilor de penitenciare.
In Abecedarul nostru era o poveste cu caracter educativ: “Un băiat impulsiv primește de la tatăl său un sac de cuie și trebuie să bată câte unul în ușă de fiecare dată când își pierde cumpătul. Pe măsură ce învață să se controleze, începe să scoată cuiele pentru fiecare zi în care nu mai rănește pe nimeni.
La final, toate cuiele dispar, dar ușa rămâne plină de găuri, semn că urmele faptelor nu se șterg complet.
Morala: cuvintele și faptele noastre lasă răni care nu dispar, de aceea responsabilitatea și autocontrolul sunt esențiale.”
Exact așa sunt astăzi penitenciarele din România.
Astăzi a căzut un Guvern, s-a „scos un cui”.
Dar deciziile luate în ultimii ani, lipsa de acțiune și amânările au lăsat urme adânci în sistemul penitenciar.
Degeaba pleacă executivul dacă „găurile” rămân și dor:
– Criză de personal: Unități penitenciare descoperite, ture întinse la limită, polițiști de penitenciare puțini pentru un volum tot mai mare de muncă. Sistemul penitenciar funcționează pe avarie, iar uzura a devenit de mult regulă din excepție. Personal epuizat…
– Legislație blocată: Legislația execuțional-penală a rămas în urmă, nemodificată de ani de zile. Practica a luat-o înaintea legii, iar lipsa de claritate generează haos în spatele gratiilor. Peste tot, în toate pușcăriile, polițiștii de penitenciare acționează în zona gri a normelor neclare, vulnerabilizând întreaga lor activitate zilnică.
– Infrastructură cu probleme: Secții de deținere construite în perioada 2021–2025, în afara unor standarde legale clare, ridică întrebări serioase privind siguranța deținuților și a polițiștilor de penitenciare. Acest lucru arată responsabilitatea și modul în care s-au luat deciziile. Haotic…
– Supraaglomerare în creștere: Cel mai mare număr de deținuți din ultimii 10 ani. 25989 de deținuți exercită o presiune directă pe spații, pe personal și pe orice tentativă de gestionare decentă a regimului de detenție. 4 regimuri de executare… E prea mult. 3 sunt suficiente.
– Impactul asupra sistemului penitenciar: Când ai puțini oameni, reguli neclare și spații supraaglomerate, totul devine mai greu: siguranța scade, tensiunile cresc, iar munca se transformă într-un efort continuu de a ține lucrurile sub control. Nu reușim. Ne mințim pe noi înșine, mințim și opinia publică.
Semnalele din sistem au existat. Au fost transmise, repetate, argumentate. Au fost ignorate. “Atât s-a putut!” – vorba unui “răposat” al ANP-ului.
Plecarea acestui guvern este doar o etapă. Greul abia acum începe, pentru că avem de reparat un sistem penitenciar care a fost împins la limită. Încă puțin și crapă.
Penitenciarele nu mai au nevoie de soluții de moment, au nevoie urgentă de decizii ferme. Noul guvern trebuie să vină cu următoarele soluții: personal suficient, legislație actualizată, infrastructură făcută corect și o viziune care să țină cont de realitatea din teren. Suntem sătui de poze. Ajunge!
Și tot răul produs în ultimii ani nu dispare odată cu schimbarea unui guvern. Efectele rămân, se acumulează și se vor simți mult timp de acum înainte, exact ca acele găuri în lemn care nu dispar.
Așa că nu, nu e momentul să ne bucurăm!