Mircea Bogdan Decu, consilierul personal al directorului general al ANP, Bogdan Burcu, pune problema direct într-o postare pe Facebook: Libertatea de exprimare, de oriunde ar veni, nu poate fi pusă sub semnul egalității cu atacul la persoană.
Decu vorbește despre postarea imaginilor personale, aprecieri subiective sau profesionale fără fundament, apelative, caracterizări scrise, amenințări voalate, dar și despre postările sub anonimat. Concluzia lui este la fel de directă: Tot un CIRC rămâne, apreciat fiind de spectatorii de genul.
Care este diferența dintre acești polițiști de penitenciare și deținuți?
Care este diferența dintre polițiștii de penitenciare și deținuți când primii adoptă caracterul și acționează ca cei de-ai doilea?
Poliția Penitenciară se află sub asediul unor șantaje și amenințări care au atins zona cea mai penibilă a caracterului uman. În postările de pe Facebook, sub anonimat, sunt inventate tot felul de povești ușor de digerat pentru că sunt can-can-iste. Firul epic provoacă indignare, însă adevărul este cu totul diferit.
Se atacă la persoană, la familie, la viața intimă. Se intră cu picioarele în imaginea unor colege de-ale noastre, pe care le etichetează drept așa-zise victime ale unor hărțuiri sexuale, fără să se gândească la consecințele care urmează asupra vieții lor și asupra victimelor colaterale.
Unde este curajul delatorilor? În spatele fiecărui nume e o familie.
Cei care citesc aceste postări ar trebui să își amintească un lucru simplu: în spatele fiecărui nume există oameni. Sunt soți, soții, tați, mame, frați și surori. Cum v-ați simți dacă un membru al familiei dumneavoastră ar deveni victima unei povești de cancan, construită și răspândită de un grup de interese care se ascunde în spatele anonimatului? Cum v-ați simți dacă viața personală a celui apropiat ar fi târâtă prin noroi doar pentru a servi unor interese care nu au nicio legătură cu adevărul?
Unde este curajul acestor delatori? Dacă sunt atât de convinși că au dreptate, de ce se ascund? De ce nu își asumă numele, afirmațiile și probele? De ce aleg anonimatul?
Poveștile lor au atâta realitate și fundament cât curaj au cei care le scriu. Iar până în acest moment, singurul lucru pe care și l-au asumat este anonimatul. Restul sunt insinuări, scenarii și încercări de a manipula emoții pentru a produce presiune asupra unor oameni și asupra unor decizii ale factorilor de conducere din ANP și din unitățile subordonate.
Ținta este conducerea ANP
Ținta este conducerea ANP, pentru a lua decizii favorabile unor grupuri de interese care vor să pună stăpânire pe pușcării.
Vă dați seama unde s-a ajuns? Instituția care ar trebui să corijeze deținuții și să îi reabiliteze pentru societate este atacată de o gașcă de polițiști de penitenciare cu apucături de infractori, care, prin șantaj și presiune, vor să influențeze deciziile unui director general, director general adjunct, director de direcție sau ale unei comisii legal constituite.
Este ireal ce se întâmplă în sistemul penitenciar.
Critica este una, atacul la persoană, la familie și la viața intimă este altceva. Șantajul și amenințarea nu mai au nicio legătură cu libertatea de exprimare și cu sindicalismul.
Vor urma plângerile penale și acțiunile în instanță.
