Când directorul devine mai abuziv decât deținutul, iar decizia lui este “acoperită” de complicii de la juridic și resurse umane

Sistemul penitenciar are probleme reale, iar FSANP nu le ignoră și nu se preface că nu există, pentru că știm foarte bine presiunea din unitățile penitenciare și nevoia de a folosi oameni și în alte funcții decât cele pe care au fost numiți. Această realitate nu poate fi însă folosită ca pretext pentru abuz și nu poate transforma polițiștii de penitenciare în SCLAVI la dispoziția unui director care confundă penitenciarul cu proprietatea sa.

Legea e clară

Legea este clară și nu funcționează după chef, iar potrivit Legii nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare, „raporturile de serviciu ale polițiștilor de penitenciare se exercită în condițiile prezentei legi”, ceea ce înseamnă că orice modificare trebuie să respecte limitele impuse de lege. Nu există spațiu pentru “reglări de conturi” și nici pentru decizii luate din orgoliu sau interes personal.

În același timp, Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare spune clar că „trecerea temporară în altă funcție se poate dispune fără acord […] în caz de forță majoră sau ca măsură de protecție”, ceea ce arată că modificarea unilaterală a raporturilor de serviciu este o excepție strictă, nu o regulă.

Art. 200 din același act prevede că „dispozițiile prezentei legi se completează […] cu prevederile legislației muncii”, iar art. 41 din Codul muncii al României stabilește că „contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților”, ceea ce întărește ideea că regula este acordul, nu impunerea. Excepția nu poate deveni practică de zi cu zi doar pentru că așa decide cineva, chiar dacă este un director frustrat.

Decizie de director acoperită de juridic resurse umane

Problema nu este că oamenii sunt folosiți acolo unde este nevoie, ci că sunt folosiți împotriva voinței lor, ca formă de sancțiune informală sau ca instrument de control, într-un joc de putere care nu are nicio legătură cu interesul unității. Se invocă artificial deficitul de personal, se dau decizii ilegale de personal. Bezna minții! Poliția Penitenciară tinde să se întoarcă în era corupției și abuzului, când unii directori înțelegeau legalitatea și moralitatea „după cum voiau ei”. Acești directori se comportă ca și cum și-au cumpărat pușcăria, ca și cum instituția ar fi trecută pe persoană fizică și polițiștii de penitenciare ar fi la dispoziția lor, iar această mentalitate de BARON LOCAL nu are nicio legătură cu funcția publică. Nu conduci oameni dacă îi tratezi ca pe obiecte și nu faci management când transformi decizia de director într-o răzbunare personală, chiar dacă încerci să o acoperi cu semnături de la juridic sau resurse umane, pentru că forma nu schimbă fondul și nu legalizează abuzul.

Cât de NECALIFICAT poți să fii?

Realitatea este una simplă și nu mai poate fi evitată: în unele cazuri, comportamentul acestor directori este mai apropiat de abuz decât de autoritate, iar diferența dintre ei și deținuții pe care îi păzesc începe să fie tot mai mică. Deținutul este închis pentru ce a făcut, în timp ce directorul abuziv are acces la decizie și o folosește împotriva propriilor oameni. În loc să fie premiat cu 50% din salariu, acest tip de director ar trebui demis imediat. Numai așa sistemul penitenciar își mai poate reveni.

Prostia și golănia

FSANP nu poate tolera prostia manifestă și golănia ridicate la rang de practică, nu poate accepta transformarea legii într-o opțiune și nu va sta deoparte când oamenii sunt tratați ca niște piese de schimb. Din acel moment nu mai vorbim despre sistem, ci despre derapaj.