Un raport european arată că România este totodată sursă, cât şi locaţie, dar şi destinaţie pentru diversele canale ale activităţilor ilicite precum traficul de persoane, de droguri, arme şi cu mărfuri contrafăcute dar şi, mai recent, a traficului cu alcool şi produse farmacutice. Știți, genul acela de informație pe care tăriceni și dragni s-ar grăbi să-l eticheteze ca denigrator, pentru că-i prinde cumva-n flagrant delict.

Fără justiție, n-avem drepturi

Sigur, pentru cei mai mulți e clar de ce avem o clasă politică care și-a făcut steag din apologia infracțiunii și demontarea justiției: destui au dosare penale de care încearcă să scape cu orice preț. Prețul dinamitării justiției e însă plătit de noi, cei de mai sus rămân cu foloasele mutate prin tot felul de brazilii și madagascare. Crima organizată, cea care foarte ușor acaparează state, ne va putea înghiți ușor, exact cum se întâmplă cu un organism cu imunitate slăbită.

Și ce treabă are asta cu sindicatele din penitenciare veți spune. Așa au spus unii când avertizam în legătură cu recursul compensatoriu, până când unii au realizat că la nivel înalt, ministru de finațe și ministrul justiției, se pune problema că dacă-s mai puțini deținuți parc-ar trebui umblat și la personal. La fel și cu dărâmarea justiției. N-avem o justiție indepentă, dispare ultimul instrument care pe care încă ne mai putem bizui pentru a ne apăra drepturile. Și implicațiile sunt mult mai mari, dar nu intru în detalii.

Criminalitatea înflorește, politicienii subminează justiția

Poziţia geografică a României joacă un rol esenţial în acest sens: regiunea Balcanilor este o zonă crucială pentru pieţele ilicite (în special pentru traficul de tutun şi heroină), portul Constanţa fiind unul dintre punctele majore de intrare. Pentru acreste motive nu e deloc indicat să distrugă politicieni cu interese penale și afaceriști cu statul justiția. Nu de alta, dar noi ăștialalți avem nevoie de apărare împotriva criminalității care n-a ajuns încă la guvernare.

Crima organizată nu este un fenomen nou în România, spune raportul. În perioada regimului comunist, controlul strict asupra economiei şi limitarea accesului la bunurile de primă necesitate au dus la apariţia unei pieţe negre semnificative menită să satisfacă cerinţa mereu în creştere de bunuri şi a produs un mediu favorabil pentru infractori, permiţându-le să câştige venituri consistente şi a facilitat apariţia unor organizaţii infracţionale.

Criminalitatea economică, fața nevăzută a unui dezastru social previzibil

Mai mult, intrarea în 2007 în UE, a permis apariţia unor noi oportunităţi imediat exploatate de organizaţiile de crimă organizată, mai ales în domeniul fraudării VAT care este o sursă majoră de câştiguri ilicite. Spre exemplu, România a înregistat cea mai mare cădere a VAT în 2015 – 37,18%, adică 7,65 milioane de euro. Cam atunci a început și campania pe toate fronturile împotriva justiției, subminată și din interior de indivizi dubioși care ziua îmbracă robă și noaptea își dau mâna cu politicieni veroși și afaceriști penali.

Organizaţiile crimei organizate din România sunt foarte cunoscute şi active în domeniul criminalităţii cibernetice. Organizaţiile locale sunt formate în principal din foşti membri ai regimului comunist implicaţi în activităţi de extorsiune şi spălare de bani, iar aşa numiţii “infractori gulere albe” sunt implicaţi în frauda în licitaţii publice, pe lângă aceştia existând şi interlopii, clanuri implicate în activităţi ilicite precum extorsiunea, cămătărie, protecţia, prostituţia şi frauda.

România, teren fertil pentru crima organizată

Pe lângă locali, mai sunt active în România şi grupări din afară, precum mafiile italiene, cele din Europa de est, cele de limbă turcă, cele din Asia şi din lumea arabă, asta în special din cauza poziţiei geo-strategice a ţării şi oportunităţilor de afaceri”. Sigur c-au scăpat și-o să tot scape într-un climat atât de favorabil contruit cu fervoare de către acoliții întâiului penal al țării, momentan cazat la Rahova.

Şi, chiar dacă „istoric vorbind, mai citim în raport, România nu este una dintre locaţiile externe ale Mafiilor italiene”, se arată faptul că ţara noastră a devenit destinaţie pentru infractorii italieni fugiţi din ţara natală (latitanti), dar şi locaţie preferată pentru stabilirea de afaceri pentru acoperire care, de fapt, sunt folosite pentru spălarea de bani sau pentru a organiza activităţi ilicite.

Avem nevoie de o justiție care să ne poată apăra

Concluzia care-o să ne zgâlțâie nervul naționalist este că, acum, România se află în faza de tranziţie de la stadiul tradiţional de “piaţă neagră” la “activităţi în noi zone de comerț ilicit precum traficul de alcool şi produse farmacutice; implicarea organizaţiilor locale de crimă organizată în criminalitatea cibernetică şi cea comercială, dar şi interesul crescând manifestat de organizaţiile străine de crimă organizată  – spre exemplu cele italiene – pentru intrarea în acţionariatul unor companii româneşti”.

Ceea ce-mi amintește de o dezbatere care acum 15 ani era în curs în țări precum Spania referitoare la sistemul penitencia. După o perioadă relativ similară constatau cu surprindere că deținuții nu mai sunt aceiași. Din ce în ce mai agresivi, din ce în ce mai bine conectați, din ce în ce mai bine tolerați social. N-am inventat roata nici măcar cu asta. Doar că n-avem perspectivă și nu înțelegem în context acțiunile unora ca Iordache, Nicolae ori Nicolicea.