In contextul extrem de febril al unei invitatii la dialog pe care noi, FSANP, am primit-o cu dialog si colegii nostri cu proteste in strada, cateva lamuriri sunt necesare in legatura cu motivele pentru care-i sprijinim entuziast si de ce am ales sa ignoram faptul ca in mandatul Toader, recent incheiat, acestia ne-au lasat de fiecare data in offside pactizand cu, era sa spun diavolul.

De ce sutinem actiunile tuturor colegilor sindicalisti din penitenciare?

Am fost acuzat de o cativa dintre colegii din sindicatele afiliate FSANP ca sprijinim actiunile organizate de sindicatele care pana recent n-au avut nicio problema si ne-au lasat, de fiecare data, in offside. De ce am facut-o? Pentru ca indiferent de ce s-a intamplat in ultimii doi ani prioritatile membrilor nostri sunt aceleasi, chiar daca unii sindicalisti sefi le-au descoperit tarziu. A fost un colaborationsim pe fata.

In ultimii 2 ani am protestat in strada, am dat in judecata, am prezentat problemele angajatilor din penitenciare in mass-media si-am pus presiune pe angajator. Am reusit cate ceva in legatura cu orele suplimentare care acum se pot plati legal si in legatura cu deblocarea concursurilor care s-ar fi organizat daca ANP ar fi fost in stare. Dar, am fi facut mai mult daca nu eram lasati singuri.

N-o sa facem greseala celor care au tacut in vremea lui Toader si suntem cat se poate de deschisi la dialog si cu angajatorul si cu sindicatele. Trebuie sa trecem peste ce-a fost si sa mergem mai departe pentru promovarea si apararea drepturilor si intereselor profesionale ale membrilor nostri. Pentru aceste motive, am cerut sindicatelor afiliate FSANP sa se implice si sa lase orice discutii despre trecutul recent la o parte.

Care-i strategia sindicala din lupta cu ministrul care invita la dialog si vice versa?

In acest context, am fost intrebat in mod repetat, in calitate de lider de sindicat, referitor la oportunitatea unor actiuni sindicale de strada in campanie electorala si in conditiile in care ministrul ne-a invitat extrem de repede la dialog, fiind probabil informat in legatura cu starea de conflict din penitenciare si cu dificultatile financiare pe care le intampinam si avand o misiune clara in acest sens.

Tudorel Toader a aflat despre penitenciare dupa vreo 6 luni cand am facut noi, FSANP, primele proteste. Ana Birchall ne-a invitat la dialog inainte sa se aseze pe scaunul de ministru interimar. Evident ca am raspuns pozitiv invitatiei la dialog, chiar daca suntem in pline actiuni sindicale. Le-am relansat, recent, pe 29 martie cand, e drept, Toader inca mai era in ministru si colegii nostrii inca n-aveau probleme, desi ele existau.

De ce n-am declansat proteste in strada cand am aflat ca avem ministru interimar, n-as sti sa va spun. Poate explica colegii nostri care se pricep mai bine. Am preferat s-o facem atunci cand lucrurile puteau fi indreptate, inainte sa ne trezim ca n-avem bani de salarii, ca avem deficit de personal in penitenciare ori ca ne-au distrus Statutul in Parlament.

De ce trebuie sa ignoram vechile agresiuni chiar daca-s recente?

Sigur, si-am mai spus-o, n-am uitat nici acum ca s-au aliat cu angajatorul ca sa excluda FSANP de la negocierile colective prin orice metode si sa ne mai taie din drepturile din Acordul colectiv. Dar asta-i deja istorie. Important e sa rezolvam probleme si sa lasam orgoliile la o parte. Ce mai conteaza ca la ultima intalnire cu Dobrica cei care acum isi striga durerea pe strazi faceau front comun cu cei care tocmai ne anutau ca taie drepturile angajatilor?!

Pentru acest motiv nu am primit ca pe un afront tentativa colegilor nostrii intru sindicate de a avea discutii separate la ministerul Justitiei, probabil un reflex din vremea cand Toader excludea FSANP de la dialog ca sa discute nimic cu cei care n-aveau probleme. Este adevarat ca ministrul Birchall n-a acceptat solicitarea colegilor sindicalisti, oricat de suparati s-au dat luptatorii de primavara.

Intr-o nota la fel de pozitiva, azi avem un plan de actiune pentru problemele urgente din penitenciare cu solutii concrete, responsabili si termene si de maine ministrul interimar de la Justitie va putea demonstra daca a meritat sau nu increderea noastra. Mai sunt o gramada de alte probleme, dar dupa ce deblocam procedurile de resurse umane (angajari, avansari, evaluari, etc) si gasim bani pentru plata salariilor, ne vom  ocupa si de restul. Pace si intelegere sa fie, ca provocari am mai avut!

PS. In mai 2018, pe vremea asta, Tudorel Toader invita la discutii organizatiile sindicale reprezentative. FSANP a fost exclus. Niciun sindicalist din penitenciare prezent la intalnirea aceea n-a spus ca nu-i in ordine ca principiu, niciunul n-a fost solidar cu noi, nici macar din spirit de colegialitate. Ne-am aparat singuri si azi demonstram ca in unitate sta puterea chiar daca insistam ca greselile trecutului recent sa nu mai fie repetate.