Republica Biletului de Voie. ANP, anul 2026: civilizația a evoluat, Gabriela PETROVICI pare să fi rămas în urmă.

În timp ce instituțiile europene discută despre digitalizare, flexibilitatea muncii și modernizarea administrației, în laboratoarele gândirii manageriale din Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) pare să se pregătească o invenție de patrimoniu: biletul de voie pentru angajați.

Autoarea presupusei idei? Gabriela PETROVICI, directoarea Direcției Economico-Administrative (DEA), despre care sursele noastre afirmă că ar fi propus o asemenea măsură în cadrul ședinței din 13 octombrie 2026.

Dacă informația se confirmă, avem în față o performanță rară. Să conduci o structură din Aparatul Central al ANP și să consideri că problema disciplinei poate fi rezolvată cu bilețele de voie presupune o încredere aproape religioasă în puterea hârtiei. Curat murdar, coană Gabriela!

Disciplinarea supușilor: „Arbeit macht frei”

Să ne imaginăm următoarea scenă. Un polițist de penitenciare dorește să iasă din instituție în timpul pauzei regulamentare. Înainte să ajungă la ușă, completează o cerere. Șeful de serviciu verifică, directorul de direcție aprobă. Portarul controlează. Eventual, la întoarcere, angajatul prezintă și dovada că a cumpărat un sandviș, nu că a participat la o conspirație împotriva sistemului penitenciar.

Un asemenea sistem ar putea deveni primul muzeu funcțional al României, cu angajații distribuiți involuntar în rolul exponatelor. Ghid? Doamna Petrovici…

Problema este însă mai serioasă decât ridicolul unei asemenea idei. O instituție de ordine publică care are deja mijloace legale pentru evidența și verificarea timpului de muncă nu are nevoie de proceduri inventate pentru satisfacerea instinctului de control al unor șefi obtuzi.

Gulagul nu este manual de șefie, nici disciplina de cazarmă nu ține loc de competență

În istorie, controlul arbitrar al deplasării persoanelor a fost unul dintre instrumentele regimurilor autoritare. Gulagul sovietic și lagărele de concentrare naziste au dus represiunea la dimensiuni criminale, incomparabile cu o formalitate contemporană. Dar stați liniștiți! Istoria metodelor de disciplinare nu s-a încheiat. Doamna Petrovici pare hotărâtă să-i scrie un nou capitol, direct din biroul DEA.

Dar tocmai memoria acelor abuzuri ar trebui să facă orice conducător atent la diferența dintre disciplina întemeiată pe lege și obediența impusă prin control excesiv.

În cazul ANP, întrebarea este simplă: ce problemă concretă ar rezolva biletul de voie, pe care instrumentele legale existente nu o pot rezolva?

Dacă răspunsul este lipsa respectului față de program, conducerea are obligația să aplice legea. Dacă răspunsul este lipsa respectului față de șefi, atunci discuția devine mult mai incomodă pentru cei care ocupă funcțiile de conducere.

Ce faci dacă autoritatea unui șef încape într-un bilețel? Atunci, avem o problemă…

Un șef respectat nu are nevoie să demonstreze zilnic că poate bloca o ușă. El organizează activitatea, stabilește responsabilități, verifică rezultatele și intervine atunci când constată abateri.

Nevoia permanentă de a controla fiecare deplasare poate trăda neputința de a construi autoritate profesională. Este mentalitatea obsedatului de control care crede că, dacă nu poate câștiga respectul subalternilor, măcar le poate număra pașii.

Sclavagismul avea biciul, Gabriela Petrovici vrea biletul de voie. Instrumentele sunt profund diferite, dar tentația de a înlocui conducerea prin constrângere merită criticată oriunde apare.

Iar dacă o asemenea propunere ar fi transformată într-o obligație fără temei legal, ar trebui contestată imediat.

Următorul pas: permis de mers la toaletă, cu avizul DEA?

Propunerea atribuită Gabrielei Petrovici deschide perspective fascinante. Am putea introduce un registru pentru deplasarea la țigară, un referat pentru ieșirea la WC și, pentru situațiile de urgență, o comisie care să stabilească dacă subalternii pot părăsi biroul.

Desigur, toate acestea sunt imaginate în registru satiric. Absurdul devine însă greu de parodiat atunci când o instituție cu atribuții de siguranță publică ajunge să discute despre bilete de voie pentru propriii angajați.

În ședința din 13 octombrie, directorul general Bogdan BURCU a cerut respectarea programului de lucru și a responsabilităților profesionale, fără să anunțe introducerea sistemului de bilete de voie.

Poate că ar fi util ca, înainte de a propune noi instrumente de disciplinare, fiecare șef să facă un exercițiu elementar: să explice ce a făcut pentru ca oamenii pe care îi conduce să îi respecte autoritatea profesională.

Fiindcă, dacă singura soluție care îți mai vine în minte este să le dai subordonaților bilete de voie, s-ar putea ca adevărata problemă să se afle chiar în biroul din care se eliberează biletele, iar abuzatorul să ocupe chiar scaunul biroului tău.

Sperăm că doamna Gabriela PETROVICI a înțeles mesajul FSANP și că, înainte de a mai propune asemenea măsuri, va reflecta asupra diferenței dintre autoritate și excesul de autoritate.