Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) continuă să confirme, document cu document, că nu reușește să depășească faza bâlbâielii. Procesul-verbal al întâlnirii cu organizațiile sindicale din 15 ianuarie 2026 este un cearșaf amorțit de declarații, o înșiruire de opinii, promisiuni și intenții, fără structură clară, fără responsabilități asumate și fără termene ferme. Un document care seamănă mai degrabă cu o fițuică de lucru – o fițuică decât cu un act oficial serios, produs de o instituție centrală a penitenciarelor. Pe mine mă surprinde cum trec de ANP asemenea imbecilități. Ori conducerea ANP a scăzut intenționat standardele profesionale, ori s-a deprofesionalizat vizibil în cel mai serios mod posibil. E incalificabil ca înainte să fie trimise sindicatelor, procesele-verbale descalificante nu ajung să fie avizate de conducerea ANP.
ANP e în pom și pomul e în aer
Problemele ridicate de sindicate sunt reale, recurente și grave: deficit de personal, mutări netransparente, grupuri de lucru opace, proceduri inexistente sau contradictorii, suprasolicitarea aparatului central, lipsa unei viziuni coerente pe salarizare și resurse umane. Toate aceste teme apar în document, dar nu sunt delimitate clar, nu sunt tratate distinct și nu sunt închise printr-o decizie clară. Ele rămân suspendate într-un limbaj vag – „vom analiza”, „vom discuta ulterior”, „se va constitui un grup de lucru”, „vom reveni” – exact genul de formulări care țin problemele în pomul din ANP, în timp ce pomul rămâne în aer.
Ședințe inutile la ANP
Procesul-verbal nu conține o secțiune clară de decizii, nu indică cine răspunde pentru ce, nu stabilește responsabili, nu permite un control ulterior al modului în care conducerea ANP și-a îndeplinit obligațiile. În lipsa unei structuri minime – problemă, analiză, soluție, responsabil, termen – documentul devine inutil. Ne întâlnim degeaba. Este imposibil de urmărit ce s-a rezolvat, ce nu s-a rezolvat și cine poartă răspunderea.
Ce rol are șefimea ANP…
Mai grav este că această lipsă de rigoare nu este un accident, deoarece am semnalat ANP-ului aspectele scrise în prezentul articol. Am primit promisiuni că se rezolvă situația stânjenitoare. ANP a ținut minte ”de azi până ieri”. Conducerea ANP pare prinsă într-o logică a incompetenței accelerate care tinde să devină permanentă. Nu vreau să discut despre faptul că aceste consilii și întâlnirile sindicale tind sî devină scene pentru trâmbițari. Ne-am dori să avem parte de oameni serioși în conducerea ANP, dar se pare că încă nu s-au obișnuit cu scaunele pe care le ocupă și care dau impresia că confundă funcția cu prezența la masă. Dacă nu ești în stare ca director general sau adjunct să îi spui secretarei cum să întocmească un amărât de proces-verbal, ia-te singur (ă) de mână și du-te acasă! E valabil pentru dl. Burcu și pentru dna. Morar.Înțelegem că ea nu are capacitatea ă elaboreze un proces-verbal serios, dar atât directorul genral, cât și directoarea generală adjunctă au obligația să o învețe. Funcțiile motrice de a lua mapele în mână și a le introduce și scoate din biroul DG/DGA pot depășite printr-o reinstruire serioasă.
ANP, vrei să devii instituție serioasă?
Dacă ANP își dorește să fie percepută ca instituție serioasă, trebuie să înceapă cu lucrurile elementare: documente clare, decizii explicite, responsabilitate individuală și respect pentru activitățile la care pierde sau câștigă cel puțin 4 ore (ședințele cu sindicatele).. Altfel, fiecare proces-verbal care va fi întocmit va rămâne doar o altă dovadă că sistemul vorbește mult, scrie prost, gândește puțin și decide prea puțin, mult prea puțin.
Dl președinte ați promis ca ne veți prezenta concluziile privind activitatea dpct/sipa, de anul trecut ! Ați primit vreun răspuns sau ați abandonat și dvs subiectul ? Anul trecut au fost zeci de reacții urate la articolul dvs privind acesti spioni închipuiți care nu fac nimic și ne mai încurcă și pe noi cu idioțeniile lor !!
N-am primit-o.