Ministrul Cătălin Predoiu a publicat pe pagina sa personală de Facebook câteva considerații despre reforma Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Dincolo de MAI, există în postarea sa o idee care ar trebui citită cu mare atenție și la Ministerul Justiției (MJ) și în Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP): pentru o reformă sau o recalibrare a instituției nu este suficient să ai o viziune sau niște gânduri. Aceasta trebuie raportată obligatoriu la condițiile concrete și la prioritățile instituției penitenciare generate de nevoia socială.
Ministrul Cătălin Predoiu vorbește despre schimbarea legislației. Poate citește cineva și din ANP
Mai spune ceva important domnul Cătălin Predoiu. Reforma profundă presupune și un efort legislativ important, inclusiv înnoirea unui cadru normativ vechi de 10, 20 și, pe alocuri, chiar 30 de ani. Perfect valabil și pentru Poliția Penitenciară. Poate citește cineva din ANP ce postează ministrul Afacerilor Interne și, în același timp, ministrul interimar al Justiției. Ar fi util pentru schimbarea gândirii unor factori de decizie din Poliția Penitenciară, care încă văd reforma prin reorganizări, desființări de funcții și mutarea posturilor dintr-o parte în alta, în loc să înceapă cu ceea ce pot schimba chiar ei: legislația învechită, ordinele, deciziile, procedurile și activitățile inutile care consumă timpul polițiștilor de penitenciare.
Și la MJ se vorbește despre reformă. Dar ce reformăm?
Și la Ministerul Justiției (MJ) – Poliția Penitenciară se discută despre o reformă bazată pe reorganizarea ANP și a unităților subordonate, în principal a unităților penitenciar-spital, pentru a identifica posturi de polițiști de penitenciare cu care să umplem statele de funcții din penitenciarele în care s-au creat noi locuri de deținere.
Despre cele 1.600 de posturi promise de Guvern nu mai vorbește nimeni. Nu există niciun curajos din ANP și din MJ care să meargă la prim-ministru să-i explice problema reală din penitenciare în ceea ce privește lipsa cronică de personal.
Bineînțeles, Ilie Bolojan nu ar putea înțelege nevoia de încă 1.600 de noi posturi de polițiști de penitenciare atât timp cât avem proceduri, ordine de ministru, decizii și ordine de director general care sunt mai bătrâne ca Noe și corabia lui, aproape imposibil de aplicat într-un sistem penitenciar aflat într-o continuă schimbare.
Reforma înseamnă digitalizare, debirocratizare și legislație pentru anul 2026
FSANP vorbește de luni de zile despre digitalizare și debirocratizare, despre eliminarea activităților redundante și lipsite de eficiență, despre simplificarea procedurilor și despre schimbarea legislației execuțional-penale care nu mai corespunde nevoilor reale ale anului 2026.
Aici se vede viziunea și capacitatea unei conduceri a ANP de a schimba ceea ce poate schimba, fără să afecteze cariera polițiștilor de penitenciare. Dar când nu ai capacitatea de care vorbeam mai sus, te axezi pe reorganizare, amestecând ciorba stricată și crezând că scoți progres din ea.
Și ce faci? Te apuci să muți posturi, să desființezi structuri și să reașezi organigrame. Mai pe românește, iei dintr-un penitenciar și pui în altul, ca și cum ai muta ciorba dintr-o farfurie în alta și ai pretinde că ai gătit ceva nou. La sfârșit, numărul polițiștilor de penitenciare rămâne același, deficitul rămâne, procedurile rămân, birocrația rămâne și legislația învechită rămâne.
Doar organigrama arată altfel
Directorul general Bogdan Burcu a trimis Auditul să verifice structurile din ANP. Să verifice ce?
Activitățile redundante și lipsite de eficiență care sunt obligatorii prin ordinele și deciziile conducătorului penitenciarelor însuși?
Dacă există activități inutile în ANP, ele trebuie eliminate. Dacă există proceduri care consumă oameni și timp fără să producă un rezultat concret, ele trebuie simplificate. Dacă există ordine și decizii depășite, ele trebuie schimbate. Dacă legislația nu mai corespunde realității penitenciare din 2026, trebuie modificată.
Asta este reformă!
Intenția, care ar fi urmată de o eventuală măsură a directorului general, este invers proporțională cu eficiența măsurii înseși.
Cu alte cuvinte, e un nonsens imens să crezi că poți rezolva problema deficitului unităților penitenciare cu 123 de posturi din ANP, în timp ce păstrezi 3 consilieri și câteva funcții de conducere utile ca cerneala simpatică.
Nu poți reorganiza deficitul până dispare
Problema Poliției Penitenciare nu este că posturile existente sunt așezate greșit pe hârtie. Problema este că nu sunt suficienți polițiști de penitenciare pentru numărul de locuri de deținere, pentru volumul de activitate și pentru obligațiile pe care statul le pune în sarcina sistemului.
Poți muta 123 de posturi din ANP, reorganiza penitenciarele-spital, desființa funcții, redesena organigramele de zece ori. Tot nu ai creat cei 1.600 de polițiști de penitenciare de care sistemul are nevoie.
În schimb, poți începe reforma acolo unde nu ai nevoie de 1.600 de oameni ca să o faci: schimbă ordinele, schimbă deciziile, simplifică procedurile, elimină activitățile inutile, digitalizează ceea ce încă se face birocratic și modifică legislația care nu mai corespunde realității.
După aceea, mergi la prim-ministru și arată-i exact ce ai eliminat, ce ai digitalizat, ce ai simplificat, câte ore de muncă ai economisit și de câți polițiști de penitenciare mai are nevoie sistemul după ce l-ai făcut eficient.
Așa poți explica necesitatea celor 1.600 de posturi.
Altfel, nu faci reformă, ci doar mesteci ciorba stricată și speri că, după ce schimbi polonicul, va avea alt gust. E fundamental greșită o astfel de abordare.