Discuția venită din teren (n.r. tot mai mulți medici îmi scriu în privat) spune mai mult decât orice raport oficial al ANP întocmit pentru a ascunde neregulile: „tot sistemul penitenciar e praf”, iar pe zona medicală situația este critică. Penitenciarul Gurgiu nu este un caz izolat. Mesajul cadrelor medicale este limpede: „pe medical, peste tot sunt probleme, suntem puțini”.
Sub 50% personal medical
În unele unități, încadrarea medicilor este sub 50%. Sunt penitenciare care nu au medic de familie de ani de zile. Oamenii scriu către structurile centrale, cer sprijin, explică blocajele, dar răspunsul lipsește. „Eu am scris la DSM adrese, nu o dată, fără răspuns”. Aceasta este realitatea din teren, nu realitatea arătată opiniei publice și aparținătorilor deținuților.
Când lipsește medicul, riscul cade pe operativ
Lipsa tratamentului de specialitate și lipsa asistenței medicale nu rămân în cabinetul medical, ci se duc direct pe secțiile de deținere, pe holurile pușcăriei, în camerele de deținere. Deținuții netratați, deținuții cu afecțiuni psihice, deținuții în criză ajung să agreseze supraveghetorii, șefii de secție, șefii de tură.
Asta trebuie să înțeleagă Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP): problema medicală a devenit problemă de siguranță personală.
Scuza „nu vin medici” nu mai ține
De ani de zile se repetă aceeași explicație: nu vin medici în sistemul penitenciar. Bine. Și ce face conducerea ANP cu această constatare? O trece dintr-un raport în altul în timp ce oamenii crapă de vii pușcării (polițiștii de penitenciare crapă de nervi din cauza deținuților pe de o parte și persoanele private de libertate mor din cauza indolenței unor șefi netrași de urechi de minister).
Pentru asta există director general, directori generali adjuncți, directori de direcții și șefi de servicii: să caute soluții, să meargă în teritoriu, să vadă unitățile, să propună soluții, colaborări reale și măsuri aplicabile, nu să facă poze pentru Facebook. M-am văzut niciun raport al vreunui director general după ce a vizitat vreun penitenciar. A fost în pelerinaj sau a făcut vizite din plictiseală? Să îl întrebe domnul ministru, semestrul de stat! Ce-ai făcut, omule, în pușcării? În afară de poze…
Din teren se spune direct: „Ar trebui ANP și DSM să mai vină în teritoriu, să vadă cu ce ne confruntăm noi”. Corect. Conducerea nu poate administra penitenciarele doar din birouri.
Un sistem care funcționează pe umerii celor rămași
În unele unități, din N posturi sunt ocupate nici jumătate. Alți colegi sunt în concedii pentru creșterea copilului. Cei rămași „îndeplinesc mai multe atribuții” și preiau munca celor lipsă.
FSANP cere intervenție reală, nu explicații reciclate
Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) avertizează că sectorul medical penitenciar a intrat într-o zonă de risc major. Dacă această problemă continuă să fie tratată ca o simplă lipsă de personal, următoarele incidente vor fi plătite tot de polițiștii de penitenciare din operativ (agenți și ofițeri), în timp ce șefii mari se plimbă pe banii statului și nu produc decât dioxid de carbon și vapori de apă când respiră.