Aflăm din presă că în premieră, CEDO a respins, ca inadmisibilă cererea de daune a doi foști deținuți din România, magistrații invocând și prezentând în motivare faptul că au beneficiat deja de legea recursului compensatoriu.

”Ca urmare a acestei cauze in jur de 5.000 de alte cauze romanesti vor fi declarate inadmisibile”, explică un fost judecător CEDO.  Ceea ce nu înseamnă că deținuții vor renunța la a face aceste sesizări la CEDO referitor la care ne amintim, de-a lungul timpului, cine i-a tot încurajat să le facă.

În speță, având în vedere faptul că autoritățile naționale au recunoscut în fond încălcarea în cauză și au remediat-o într-un mod adecvat și suficient, Curtea consideră că reclamanții nu mai pot pretinde a fi victime ale faptelor pe care le denunță, respectiv condițiile proaste ale reținerilor respective.

Nu mai intrăm în discuția referitoare la utilitatea pe termen lung a recursului în condițiile în care nu se fac investiții în penitenciare, amintim doar pentru conformitate, că e vorba de decizia CEDO din 15 aprilie 2020 în cauzele 14224/15 si 50977/15, Gheorghe Marius Dîrjan și Marian Valentin Ștefan contra României.

În context

https://www.fsanp.com//2020/02/01/starea-penitenciarelor-problema-si-pentru-statele-dezvoltate/

https://www.fsanp.com//2019/12/29/anp-instrutiuni-privind-aplicarea-legii-de-revocare-a-recursului-compensatoriu/