O dovada ca in sistemul penitenciar, credem in anumiti oameni e si situatia, deloc ipotetica, in care un penitenciar cumpara hrana pentru detinuti de la o firma, dupa care patroana devine detinut, dupa care iarasi cumpara penitenciarul mancare de la patroana liberata.

Azi, o provocare. Va invit sa ghiciti unde credeti ca e posibil ca un penitenciar sa aiba un contract care se tot umfla-n pret de la an la an pentru hranirea detinutilor, dupa care patroana firmei furnizoare sa devina beneficiar al minunatelor servicii de hranire penitenciare pentru o vreme, urmand ca la liberare sa devina iarasi furnizor de hrana pentru institutia cu pricina, mai ales pe la sindrofii unde nu-i clar cine si ce sponsorizeaza.

Sigur, FSANP a tot atras atentia si ca ceea ce intr-o vreme era o practica, ‘sponsoriarile’ de la detinuti nu fac decat sa ne vulnerabilizeze, desi ANP ca si for tutelar a transmis clar mesajul, intr-un recent caz ca directorii care dovedesc ascultare de porunci, cum era un caz pe la Targu Jiu, pot sa fie si mai hotomani si mai coruptei si chiar sa si ude canapeaua manageriala a penitenciarului dedandu-se la prietesuguri cu detinuti-vip si cu prietenii acestora.

Sigur ca e doar un exemplu. S-a intamplat peste tot pe unde au fost detinuti-vip prin puscarie. Si la Poarta Alba si la Jilava si la orice alte penitenciare pe unde darea de mana a puscariasului s-a intalnit cu foamea directroului care deseori s-a folosit oficial de pretextul ca se corupe in interesul institutiei acceptand bani sau foloase in schimbul unor acte de bunavointa traduse in recompense pentru penalul cu pricina.