Toată dezbaterea din ANP se învârte astăzi în jurul unei singure idei: regionalizarea penitenciarelor pentru a câștiga oameni în plus pentru diferite misiuni. Exact aceeași logică pe care o vedem și în administrația publică politizată: mutăm oameni dintr-o parte în alta, redesenăm organigrame și sperăm că problemele dispar. Nu dispar deloc, din contră. Problema în penitenciare nu este lipsa unei regionalizări, ci lipsa unei viziuni.
Optica tăierilor nu este reformă
ANP nu are capacitatea să facă o reformă reală pentru că nu are viziunea unei reforme, ci optica bolojenistă a tăierilor, chiar de posturi. Se discută despre regionalizare, în timp ce alte instituții de forță schimbă complet regulile jocului prin digitalizare și inteligență artificială. Poliția Penitenciară este un pic defazată de secolul în care funcționează, chiar dacă funcționează prost, din inerție. Prin acest articol, vrem să conștientizăm conducerea ANP că reforma sistemului penitenciar nu mai înseamnă să muți oameni dintr-o pușcărie în alta. Reforma înseamnă să schimbi modul în care funcționează penitenciarele. Înseamnă inclusiv să scoți ANP-ul din blocajul în care a ajuns, sufocat de petiții și solicitări generate de șefi fricoși, incompetenți și frustrați, incapabili să își asume decizii și să gândească vizionar. În viitoarele articole le vom publica prenumele și numele.
900 de polițiști păzesc garduri. Asta este adevărata problemă.
Avem posturile de pază care înghit aproximativ 900 de polițiști de penitenciare. O relicvă a epocii comuniste, în care paza se făcea exclusiv cu zeci de ochi umani în posturile de pază denumite “foișoare”. Astăzi, aceeași pază poate fi realizată prin camere de luat vederi, sisteme inteligente de detecție și câțiva polițiști care urmăresc monitoare asistate de inteligența artificială. În timp ce tehnologia poate elibera sute de oameni pentru misiuni operative, noi discutăm despre regionalizări. E de plâns, nu de râs.
În același timp, secțiile sunt acoperite cu câte un polițist de penitenciare, contrar regulamentelor și siguranței personale. ANP se face că nu vede această realitate, dar visează la reorganizări teritoriale, prin regionalizare.
Căruța este pusă înaintea boilor
I-am prezentat directorului general Bogdan Burcu argumentele pentru care o regionalizare a pușcăriilor înaintea regionalizării României nu poate funcționa. Mi se pare o măsură disperată, care va afecta managementul Poliției Penitenciare și care, în realitate, nu va putea fi pusă în aplicare, deoarece necesită modificarea aproape totală a legislației.
ANP nu este în stare să scoată de la Ministerul Justiției (MJ) un amărât de OMJ, dar visează la regionalizări. Viziune versus cai verzi pe pereți.
Nu gândim profund. De aceea am rămas și “ăia”.
Problema Poliției Penitenciare este că nu gândește profund, nu are viziune, ci doar visuri nerealiste. Tocmai de aceea, în rândul instituțiilor din apărare, ordine publică și siguranță națională, suntem priviți ca fratele sărac și prost al acestei familii ocupaționale. Suntem “ĂIA de la penitenciare”.
Niciun director general nu a avut capacitatea să facă loc la masa șmecherilor (MApN, MAI, SRI, SIE, SPP, STS) și polițiștilor de penitenciare. Am fost mereu și “ăia”. Iar cetățenii ne etichetează exact așa cum ne percep. Cum sunt percepuți directorii generali și adjuncții lor, așa este percepută întreaga Poliție Penitenciară. Inclusiv polițistul de penitenciare care a depus jurământul ieri poartă eticheta construită de conducere. Conducerea dă tonul imaginii publice. La fel se întâmplă și cu posturile de pază anacronice, răsărite pe gardurile pușcăriilor, simbolul unui sistem încremenit în trecut.
Primul contact cu Poliția Penitenciară este un foișor din secolul trecut
Conducerile ANP, toate, nu au făcut nimic să ne scoată din zona “paznicilor” și “gardienilor”. Primul contact al cetățeanului cu un penitenciar nu este un sistem modern de securitate, este un foișor, în care un polițist de penitenciare stă cu pistolul-mitralieră în spate și păzește niște garduri. Vara în soare, iarna în frig și ninsoare.
Sute de foișoare din toată țara oferă imaginea unei instituții rămase în urmă, în timp ce tehnologia permite de ani buni alte soluții. Acolo sunt blocați sute de polițiști de penitenciare care ar putea întări siguranța deținerii, escortele sau alte misiuni esențiale.
Întrebarea este alta, domnule director general
Nu dacă regionalizăm penitenciarele, ci ce faceți cu foișoarele acelea care ne aruncă în secolul trecut?
Abia după ce răspundem la această întrebare putem vorbi despre reformă. Până atunci, regionalizarea este doar încă o încercare de a rezolva problemele secolului XXI cu instrumentele secolului trecut. La fel si comasarea.