Articolul publicat pe www.penitenciare.info, pornind de la anunțul Penitenciarului Slobozia privind ocuparea funcției de director adjunct, a stârnit o dezbatere în Poliția Penitenciară. Iar concluzia discuțiilor dintre polițiștii de penitenciare este una care ar trebui să dea serios de gândit conducerii ANP și DMRU.
Problema nu este că nu mai există oameni, problema este că oamenii buni nu mai vor. Asta este o diferență uriașă. De ce nu mai vor? Să ne răspundă specialiștii din DMRU și din structurile de specialitate ale ANP!
Nu lipsesc șefii, lipsește motivația de a deveni șef.
În aproape fiecare unitate există polițiști de penitenciare care ar putea conduce fără probleme un penitenciar, o direcție sau un serviciu. Oameni echilibrați, competenți, respectați de colegi și capabili să ia decizii. Numai că acești oameni privesc spre cei aflați deja în funcții și văd altceva decât o promovare. Văd responsabilitate uriașă pentru câteva sute de lei în plus. Văd presiune permanentă și o relație dificilă cu ANP. Văd că opiniile lor sunt ascultate prea rar și că sprijinul care ar trebui să vină de la structurile de specialitate din ANP lipsește exact atunci când au cea mai mare nevoie de el.
Un ANP cu gândire simplistă
În aceste condiții, mulți aleg conștient să rămână pe funcțiile de execuție. Nu pentru că nu pot, ci pentru că nu mai merită să fii șef în condițiile de astăzi. Oamenii capabili există. Ar putea ocupa mâine funcții de conducere, doar că nu mai vor. În loc să-și analizeze propriile eșecuri și să se întrebe de ce oamenii valoroși refuză conducerea, ANP preferă explicația comodă: Nu mai sunt oameni care să vrea. Nu. Oameni sunt. Întrebarea corectă este alta: De ce nu mai vor oamenii? Iar răspunsul spune mult mai multe despre gândirea ANP.
Un fost director îmi scrie, făcând referire la ANP: “Ai dreptate cu articolul: suntem într-o mașină de mare viteză care a rămas fără frâne și se îndreaptă spre un zid. Dar nu-i interesează, că le merge clima și muzica. În rest sunt foarte buni pe Facebook și Social Media, de zici că e Olimpiada la influenceri.”
Când oamenii buni refuză, locul nu rămâne gol, e luat de mediocri
Una dintre cele mai bune observații formulate în dezbatere spune totul:
“În față ajung cei despre care se vorbește în articol, nu neapărat pentru că sunt cei mai potriviți, ci pentru că oamenii competenți nu mai sunt motivați să își asume aceste funcții.”
Aici începe adevărata problemă. Funcțiile nu rămân vacante. ele sunt ocupate. Întrebarea este: “De către cine?”.
Dacă oamenii valoroși fac un pas în spate, inevitabil cineva va face un pas în față. Iar acel cineva nu este întotdeauna cel mai pregătit. Este despre cel care se face vorbire în articolul de pe penitenciare.info.
Diferența de salariu este doar o parte a problemei
Da, diferențele salariale dintre funcțiile de execuție și cele de conducere au devenit atât de mici încât mulți spun deschis că nu merită să își asume stresul unei funcții de director sau director adjunct. Dar explicația nu se oprește aici. Chiar și în discuțiile dintre colegi a apărut aceeași idee:
“Nu doar banii aduc satisfacție. Sunt oameni capabili care ar accepta o funcție de conducere dacă ar simți că sunt sprijiniți, respectați și lăsați să construiască.”
Cu alte cuvinte, problema nu este exclusiv financiară, este una de încredere. Polițistii de penitenciare nu mai au încredere în ANP și în capacitatea ANP-ului de a face o selecție serioasă, riguroasă și transparentă. Pilele câștigă mereu.
Sistemul produce demotivare
În ultimii ani, FSANP a mers în aproape toate unitățile din sistem. Peste tot am întâlnit oameni excepționali, oameni cu caracter, bun-simț și experiență, oameni care pot gira funcții importante în Poliția Penitenciară. Doar că foarte mulți dintre ei spun același lucru:
“Nu are rost.”
Nu pentru că nu ar putea, ci pentru că nu cred că vor fi lăsați să își facă treaba sau că vor avea parte de un tratament corect din partea ANP. Așa că… “își văd de pătrățica lor și pleacă liniștiți acasă.” – spune un polițist de penitenciare (șef într-o unitate).
DMRU trebuie să răspundă la o întrebare simplă
Dacă acum douăzeci de ani existau oameni pentru funcțiile de conducere, iar astăzi există mai mulți ofițeri decât atunci, cum se face că am ajuns să vorbim despre lipsa candidaților? Răspunsul nu poate fi că oamenii au dispărut, ei sunt tot aici. Diferența este că, între timp, sistemul i-a demotivat. Iar această demotivare este, poate, cel mai grav eșec al politicii de resurse umane din ultimii ani.
Anunțul Penitenciarului Slobozia dovedește că ANP nu mai reușește să îi convingă pe cei mai buni să accepte funcțiile de conducere. Iar până când această cauză nu va fi înțeleasă și tratată, vom continua să confundăm lipsa candidaților cu lipsa valorii. Sunt două lucruri complet diferite. Va vrea domnul Bogdan BURCU să fie primul director general care încearcă schimbarea? Mai întâi, ar trebui să accepte realitatea, apoi să acționeze în consecință. Nu e târziu. FSANP îl ajută. Corupția din anii trecuți a contribuit din plin la apariția acestui fenomen al demotivării polițiștior de penitenciare integri, obiectivi, responsabili și cu bun simț.