Articolul publicat pe www.penitenciare.info, pornind de la anunțul Penitenciarului Slobozia privind ocuparea funcției de director adjunct, a stârnit o dezbatere în Poliția Penitenciară. Iar concluzia discuțiilor dintre polițiștii de penitenciare este una care ar trebui să dea serios de gândit conducerii ANP și DMRU.
Problema nu este că nu mai există oameni, problema este că oamenii buni nu mai vor. Asta este o diferență uriașă. De ce nu mai vor? Să ne răspundă specialiștii din DMRU și din structurile de specialitate ale ANP!
Nu lipsesc șefii, lipsește motivația de a deveni șef.
În aproape fiecare unitate există polițiști de penitenciare care ar putea conduce fără probleme un penitenciar, o direcție sau un serviciu. Oameni echilibrați, competenți, respectați de colegi și capabili să ia decizii. Numai că acești oameni privesc spre cei aflați deja în funcții și văd altceva decât o promovare. Văd responsabilitate uriașă pentru câteva sute de lei în plus. Văd presiune permanentă și o relație dificilă cu ANP. Văd că opiniile lor sunt ascultate prea rar și că sprijinul care ar trebui să vină de la structurile de specialitate din ANP lipsește exact atunci când au cea mai mare nevoie de el.
Un ANP cu gândire simplistă
În aceste condiții, mulți aleg conștient să rămână pe funcțiile de execuție. Nu pentru că nu pot, ci pentru că nu mai merită să fii șef în condițiile de astăzi. Oamenii capabili există. Ar putea ocupa mâine funcții de conducere, doar că nu mai vor. În loc să-și analizeze propriile eșecuri și să se întrebe de ce oamenii valoroși refuză conducerea, ANP preferă explicația comodă: Nu mai sunt oameni care să vrea. Nu. Oameni sunt. Întrebarea corectă este alta: De ce nu mai vor oamenii? Iar răspunsul spune mult mai multe despre gândirea ANP.
Un fost director îmi scrie, făcând referire la ANP: “Ai dreptate cu articolul: suntem într-o mașină de mare viteză care a rămas fără frâne și se îndreaptă spre un zid. Dar nu-i interesează, că le merge clima și muzica. În rest sunt foarte buni pe Facebook și Social Media, de zici că e Olimpiada la influenceri.”
Când oamenii buni refuză, locul nu rămâne gol, e luat de mediocri
Una dintre cele mai bune observații formulate în dezbatere spune totul:
“În față ajung cei despre care se vorbește în articol, nu neapărat pentru că sunt cei mai potriviți, ci pentru că oamenii competenți nu mai sunt motivați să își asume aceste funcții.”
Aici începe adevărata problemă. Funcțiile nu rămân vacante. ele sunt ocupate. Întrebarea este: “De către cine?”.
Dacă oamenii valoroși fac un pas în spate, inevitabil cineva va face un pas în față. Iar acel cineva nu este întotdeauna cel mai pregătit. Este despre cel care se face vorbire în articolul de pe penitenciare.info.
Diferența de salariu este doar o parte a problemei
Da, diferențele salariale dintre funcțiile de execuție și cele de conducere au devenit atât de mici încât mulți spun deschis că nu merită să își asume stresul unei funcții de director sau director adjunct. Dar explicația nu se oprește aici. Chiar și în discuțiile dintre colegi a apărut aceeași idee:
“Nu doar banii aduc satisfacție. Sunt oameni capabili care ar accepta o funcție de conducere dacă ar simți că sunt sprijiniți, respectați și lăsați să construiască.”
Cu alte cuvinte, problema nu este exclusiv financiară, este una de încredere. Polițistii de penitenciare nu mai au încredere în ANP și în capacitatea ANP-ului de a face o selecție serioasă, riguroasă și transparentă. Pilele câștigă mereu.
Sistemul produce demotivare
În ultimii ani, FSANP a mers în aproape toate unitățile din sistem. Peste tot am întâlnit oameni excepționali, oameni cu caracter, bun-simț și experiență, oameni care pot gira funcții importante în Poliția Penitenciară. Doar că foarte mulți dintre ei spun același lucru:
“Nu are rost.”
Nu pentru că nu ar putea, ci pentru că nu cred că vor fi lăsați să își facă treaba sau că vor avea parte de un tratament corect din partea ANP. Așa că… “își văd de pătrățica lor și pleacă liniștiți acasă.” – spune un polițist de penitenciare (șef într-o unitate).
DMRU trebuie să răspundă la o întrebare simplă
Dacă acum douăzeci de ani existau oameni pentru funcțiile de conducere, iar astăzi există mai mulți ofițeri decât atunci, cum se face că am ajuns să vorbim despre lipsa candidaților? Răspunsul nu poate fi că oamenii au dispărut, ei sunt tot aici. Diferența este că, între timp, sistemul i-a demotivat. Iar această demotivare este, poate, cel mai grav eșec al politicii de resurse umane din ultimii ani.
Anunțul Penitenciarului Slobozia dovedește că ANP nu mai reușește să îi convingă pe cei mai buni să accepte funcțiile de conducere. Iar până când această cauză nu va fi înțeleasă și tratată, vom continua să confundăm lipsa candidaților cu lipsa valorii. Sunt două lucruri complet diferite. Va vrea domnul Bogdan BURCU să fie primul director general care încearcă schimbarea? Mai întâi, ar trebui să accepte realitatea, apoi să acționeze în consecință. Nu e târziu. FSANP îl ajută. Corupția din anii trecuți a contribuit din plin la apariția acestui fenomen al demotivării polițiștior de penitenciare integri, obiectivi, responsabili și cu bun simț.
Oamenii vor o stabilitate și în funcțiile de conducere. Dacă s.ar organiza concursurile, veți vedea ca sunt destul de mulți candidați.
Într-un consiliu de conducere ANP de anul trecut ați afirmat ca e mai bine să fie împuterniciți ofițeri în funcțiile astea cheie. De ce? Sunteți conștient ca din cauza asta există această lipsă de expertiză și profesionalism în anumite unități??? Concursurile reflectă cel mai bine pregătirea omului.
Dar ce să vorbim noi când însuși ANP susține deprofesionalizarea instituțională?
Am ajuns să avem în frunctea Direcției Inspecție un ofițer fără expertiză care la concursurile pe care le-a susținut a luat note de 3 sau 4.
În fruntea ANP există D.G.A care au funcții de șefi birou.
În unități sunt împuterniciți ofițeri cu funcții de execuție pe funcții de top, chiar dacă există alți ofițeri cu funcții de conducere în cadrul compartimentelor ( exemplu PNT Bacău, funcția de DASDRP este ocupată de un fost ofițer educație, cu toate ca sunt șefi de tură, șefi servicii cu concursuri luate și care au expertiza necesară să ocupe acest post)… să continuăm?
În opinia mea art. reflectă foarte bine realitatea din teren. Dar exact cum ați spus și dvs. Locurile nu rămân vacante, întrebarea este cine le ocupă? Iar răspunsul deja l-am aflat unii dintre noi.
Articolele descriu foarte bine situația funcțiilor de conducere din sistemul penitenciar. Este foarte important ca cineva sa formeze oameni, atât din partea rufp cât și din partea sectorului, dar și mai important toți care aspira la astfel de funcții să își cunoască limitele.
Cei care fac pasul înapoi sunt mereu cei suficient de inteligenți să priceapă situația și întotdeauna sunt cei mai integri. Ei sunt cei care vor sa fie corecți, nu vor funcția pe combinații, nu vand colegii pentru un 50%, nu se combina cu hoțul și sunt cei care trag unitatea după ei , nu sunt trași de unitate.
De asemenea, tot cei care fac pasul în spate sunt cei care își doresc funcția prin concurs, nu prin împuternicire ca apoi sa nu aibe nimic de zis și să fie ușor de manevrat.
Tot sistemul penitenciar este vinovat de faptul că nu organizează concursuri pentru astfel de funcții. Țin colegi care habar nu au de ei, pe salariu de funcție de conducere, iar un cadru competent și integru nu poate accede pentru că nu se țin concursuri. Dam salariu unui incompetent împuternicit într-o funcție de conducere, dar nu putem să organizăm un concurs sa punem un om capabil și să îi dăm același salariu.
Oamenii buni nu mai vor nu numai din pricina diferenței salariale mici, ci și din cauza faptului că nu au sprijin, deasupra lor sunt numai împuterniciți care își urmăresc interesele iar un om competent încurcă și deranjează.
Și da, atunci când cei cu experiență și cunoștințe fac un pas în spate, apare mediocrul in cel mai bun caz că sa ocupe funcția, in restul cazurilor apare incompetentul cu pile, amantul, amanta, omul cu parandaratul la 50%, cel cu sacosa etc. Și așa se face că la o petrecere de 29 iunie , cel cu funcție de conducere obținută prin concurs este expulzat de la masa împuterniciților……nu are loc.
La sectorul economic administrativ oamenii fug pentru că nu sunt sprijiniți și apreciați. Conducerea unității nu sprijină oamenii din acest sector, ii văd ca pe unii care fac și ei ceva pe acolo. La orice problema , conducerea nu stie, se duc in sectorul de deținere, au comisii de munci, regim etc, problemele economice nu contează.
Inclusiv prelungirea împuternicirilor este o problemă majoră. Mai nou se pune stop împuternicirii oamenilor capabili, se mimează un consiliu de conducere, la care se știe câștigătorul cu 2 luni înainte,că să facă loc incompetenților……și asta e foarte grav.
Cand concursurile sunt blocate, urca doar imputernicitii. Sa se reintre in normalitate cu concursuri. Cei mai buni sa reuseasca si sa conduca sistemul.
În ultima perioadă se văd, în sfârșit, schimbări în bine la ANP. Sunt tot mai multe promovări, proiecte și inițiative, iar instituția începe să fie din ce în ce mai vizibilă, ceea ce nu poate decât să ne bucure.
Cred că a venit momentul să facem un pas important și în ceea ce privește uniforma. Mulți dintre noi am fi dispuși chiar să renunțăm la banii de echipament dacă asta ar însemna să fim dotați cu o uniformă modernă, adaptată vremurilor și nevoilor actuale.
În prezent, am rămas singura instituție fără denumirea inscripționată pe uniformă, motiv pentru care suntem confundați frecvent cu jandarmii, pompierii sau reprezentanții altor structuri. Dacă ne dorim cu adevărat o identitate clară, o imagine modernă și o promovare eficientă a instituției, atunci uniforma ar trebui să fie o prioritate.
Uniforma este prima imagine pe care o transmite o instituție. Dacă vrem să construim respect, vizibilitate și o identitate proprie, este momentul să investim și în acest aspect.
Cand se va simplifica totul in materie de hartii si va deveni digitalizat ? Suntem in 2026 ,lumea a evoluat iar noi am ramas in urma cu 50 de ani cel putin.
Lucrez la secretariat si pe langa secretariat mai este si arhiva (cred ca ar trebui sa fie un compartiment separat datorita fluxului mare de lucru din secretariat,nu mai avem timp sa preluam arhive de la alte compartimente sau sa facem treaba ce tine de arhiva).
Alta probema mare este spatiul de depozitare al documentelor.Multe din documente ( mai ales dosarele ppl de la compartimentul evidenta ce au 70 de ani perioada pana pot fi distruse…zeci de cutii de la aceat sector in fiecare an) au perioada mare si nu mai avem efectiv spatiu de depozitare si nu se ia nici o masura concreta desi se poate.
Cred ca marea majoritate a penitenciarelor din tara se confrunta cu lipsa spatiului pentru a depozita documentele din alte sectoare de activitate si nu mai avem unde sa le tinem.
Cei de la alte compartimente mereu cer sa ne predea arhiva,noi suntem efectiv coplesiti de munca din secretariat unde se munceste la secunda si nu avem cand sa ne ocupam de arhiva doar daca o sa se faca post separat doar pentru arhivar fara a avea legatura cu secretariatul.
Maine,poimaine aterizam pe marte si dam mana cu extraterestrii si noi ramanem tot la vechile obiceiuri de zeci de ani atat timp cat exista spatii de stocare,clouduri,harduri etc etc.
Suntem sistem invechit unde lucrurile se misca extraordinar de greu,din pacate.