În penitenciare se vorbește din ce în ce mai des despre frică, favoritisme și oameni ajunși la capătul răbdării. Ședințele festive și nici rapoartele formale, prost întocmite nu vorbesc ceea ce în cabinete medicale, medicii și asistentele au ajuns să spună direct: „mi-e scârbă de acest sistem”.
Mulți tac de teamă să nu își piardă locul de muncă. Alții reclamă că în unitățile penitenciare există oameni „recompensați” constant cu majorări pe criteriul prieteniei, în timp ce cei cei mulți rămân ignorați ani la rând pentru că nu ling clanțe și nici nu-și toarnă colegii pentru o majorare salarială de 50%. Mesajele primite din teritoriu descriu un sistem penitenciar în care personalul medical a început să creadă că munca nu mai contează, ci apropierea de cei care împart funcțiile și banii. Nu numai în sectorul medical se întâmplă acest fenomen, este peste tot. Lingăi și sifoane (jargoane de pușcărie) se găsesc în toate sectoarele.
Medici puțini, responsabilități multe, abandon total de la ANP
Lista problemelor din sectorul medical penitenciar este gravă și arată o realitate pe care ANP o evită de ani de zile.
La Penitenciarul Focșani a rămas un singur medic stomatolog după decesul unui coleg. La Târgu Ocna, inclusiv la centru și la școală, nu există medic de ani de zile. La Târgu Mureș și Satu Mare situația este aceeași. În alte penitenciare, medicii sunt obligați să acopere mai multe unități sau mai multe funcții simultan.
Un medic generalist ajunge și medic șef. Un stomatolog ajunge și manager, fără asistenți suficienți, fără personal, fără predictibilitate. Ba mai mult vine și un medic angajat cu prestări servicii și strică și bruma de echilibru din cabinetele medicale. Acei medici mai mult încurcă decât să ajute sistemul, dar dă bune la statistici, când faci analiza pe încadrare personal. Dar cui să îi pese? Cine să se intereseze de utilitatea unui medic care blochează accesul deținuților le medicamente și asistență medicală?
Iar apoi conducerea ANP și a penitenciarelor se miră că medicii pleacă sau refuză să mai vină în sistem. Iată de ce, domnule director general, domnule director de penitenciar! Acesta e motivul… că vouă nu vă pasă.
„Noi știm ce se întâmplă, dar fiecare dă din umeri”
Asta este poate cea mai grea frază din toate mesajele primite.
Oamenii nu mai reclamă doar lipsa de personal, ci faptul că s-a instalat o stare de resemnare. Colegi care văd nereguli, dar tac. Personalul medical spune că dacă reclamă problemele, șefii li se vor „ridica în cap” și, fără sprijinul ANP, vor avea de suferit. Așa au ajuns să creadă că în penitenciare supraviețuiești mai ușor dacă nu deranjezi pe nimeni, în timp ce Poliția Penitenciară CRAPĂ la propriu. Frica impune tăcerea, iar când oamenii legi tac, apare corupția, abuzurile, deținuții mor din lipsa de asistență medicală și tratament. Cine răspunde pentru acest lucru? Agentul de pe secție, că așa se poartă într-un sistem condus prin nepăsare. Și atunci când se întâmlă vreun incident sistemul penitenciar crede că se tratează prin comisii de disciplină si prin parchete pentru cei mulți și “proști” (așa îi vede ANP pe polițiștii de le firul ierbii – proștii de sacrificiu).
ANP trebuie să înțeleagă că sistemul crapă din interior
FSANP atrage atenția că aceste probleme nu mai pot fi ascunse. În multe penitenciare, personalul medical funcționează la limită, iar oamenii spun deschis că au obosit să se lupte cu „prostia, nesimțirea și nepăsarea”.